7/7
7/7
Durata: 50'
Data premierei: 2014-04-30 (10 ani în urmă)
Lumea-ntreagă e o scenă şi toţi oamenii-s actori.
Răsar şi pier cu rândul, fiecare:
Mai multe roluri joacă omu-n viaţă,
Iar actele sunt cele şapte vârste.
Întâi e prunc : în braţele dădacei
Scânceşte, ţipă şi nu-şi află locul.
Şcolar apoi, cu un ghiozdan în mână
Şi faţa fragedă ca zorii zilei,
Târându-se spre şcoală-ncet ca melcul.
Pe urmă-ndrăgostit, suflând încins
Ca un cuptor, cântă cu glasul stins
Sprâncenele-mbinate ale iubitei.
Soldat pe urmă, suduind amarnic,
Bărbos şi mustăcios ca leopardul,
Gata să se-ncaiere oricând,
Dând buzna, până-n gurile de tun,
Să-nhaţe băşicuţa de săpun
A gloriei. Judecător, apoi,
Cu pântec rotofei, mai mare dragul,
Plin de claponi şi barba rotunjită
Cu vorba înţeleaptă şi ochii încruntaţi –
Aşa îşi joacă rolul.
Ciorapi de lână poartă-n vârsta-a şasea,
Papuci şi ochelari pe nas,
Nădragi în care descărnatele-i picioare
Plutesc ca-n nori; bărbătescu-i glas
Piţigăiat e iar, ca de copil.
În scena cea din urmă care-ncheie
Peripeţiile acestui basm,
E prunc din nou, nimic nu ţine minte,
Dinţi n-are, n-are ochi, nici gust – nimic.
W. Shakespeare: Cum vă place
traducere: Virgil Teodorescu
Răsar şi pier cu rândul, fiecare:
Mai multe roluri joacă omu-n viaţă,
Iar actele sunt cele şapte vârste.
Întâi e prunc : în braţele dădacei
Scânceşte, ţipă şi nu-şi află locul.
Şcolar apoi, cu un ghiozdan în mână
Şi faţa fragedă ca zorii zilei,
Târându-se spre şcoală-ncet ca melcul.
Pe urmă-ndrăgostit, suflând încins
Ca un cuptor, cântă cu glasul stins
Sprâncenele-mbinate ale iubitei.
Soldat pe urmă, suduind amarnic,
Bărbos şi mustăcios ca leopardul,
Gata să se-ncaiere oricând,
Dând buzna, până-n gurile de tun,
Să-nhaţe băşicuţa de săpun
A gloriei. Judecător, apoi,
Cu pântec rotofei, mai mare dragul,
Plin de claponi şi barba rotunjită
Cu vorba înţeleaptă şi ochii încruntaţi –
Aşa îşi joacă rolul.
Ciorapi de lână poartă-n vârsta-a şasea,
Papuci şi ochelari pe nas,
Nădragi în care descărnatele-i picioare
Plutesc ca-n nori; bărbătescu-i glas
Piţigăiat e iar, ca de copil.
În scena cea din urmă care-ncheie
Peripeţiile acestui basm,
E prunc din nou, nimic nu ţine minte,
Dinţi n-are, n-are ochi, nici gust – nimic.
W. Shakespeare: Cum vă place
traducere: Virgil Teodorescu
Roluri
| ... | Baczó Tünde |
Informație
| Regizor-coregraf | Baczó Tünde |
| Muzica | Cári Tibor |
| Decor | Albert Alpár |
| Costume | Baczó Tünde |
| Dramaturgia | Simona Donici |
| Proiecţii | Balázs Klára |
| Foto | Bíró Márton |
| Afiş | Benedek Levente |
