Arhiva

Philip Parr e un ocrotitor. El îmbracă nevoia lumii de a se lepăda de rău, minciună, sărăcie, discriminare, nedreptate în cuvinte și imagini care privilegiază binele și lumina. Al său Pericles e un basm modern. Adică o istorie despre cum ceea ce contează cu adevărat în om, acumulat în milenii de fragilă evoluție, se poate ridica deasupra tuturor obstacolelor (ridicate de același om, de natură, de hazard). În caz că sunteți în căutarea redescoperirii încrederii în umanitate, haideți la Timișoara pentru a vedea cum o femeie anonimă, o emigrantă din zilele noastre, poate fi salvată de un prinț din alte vremuri!  Mihai Brezeanu, Portul în care a ancorat bunătatea - LiterNet.ro
 

„Formula teatrului în teatru la care recurge regizorul Philip Parr atenuează mult din neverosimilul piesei. Ca și din fragmentarismul ei. Philip Parr asigură spectacolului un considerabil grad de coerență, pune ordine între personaje, face astfel încât acestea să nu pară a fi prea multe. Regizorul urmat cu credință și profesionalism de actori izbutește performanța de a conferi consistență și personajelor de rang secund ori pur și simplu episodice." Mircea Morariu, contributors.ro, 25.03.2024, El Desdichado

„Pericles e un spectacol de văzut, de savurat. O simfonie despre lupta între bine și rău, în care binele învinge, dirijată de un dirijor pasionat și generos. Philip Parr rămâne consecvent viziunii sale pentru un teatru incluziv, accesibil tuturor, a cărui misiune e să aducă împreună culturile lumii, dar și să ofere un loc de reflecție asupra problemelor sociale contemporane. (...) Vecina mea de scaun îmi spunea la pauză: ''Chiar nu îmi pot imagina un loc mai bun pentru a-mi petrece o seară de sâmbătă". Dacă basmele cu eroi pozitivi în care "cu răbdarea treci marea" încă pot încânta, înseamnă că mai există speranță." Cristina Calangiu, liternet.ro, 18.03.2024, Vise, basme și alte amintiri - Pericles

„Strategia regizorală a lui Philip Parr mizează programatic, cu luciditate, canonic aș zice, pe estetica brechtiană a distanțării. Scenografia lui Brian D. Hanlon sugerează un colț de insulă, nisip, mare, butoaie metalice, o barcă pneumatică peste care zace prăvălit un trup de bărbat etc., o imagine proprie unui naufragiu, cu evidență consecință a unui dezastru. Spațiul de joc are dimensiuni relativ reduse. Un domn distins, așezat pe un cufăr, asistă la apariția actorilor‑personaje, dotați cu diverse bagaje, trollere de diferite mărimi și culori, rucsacuri, vestimentați cu articole uzuale (geci, treninguri, blugi), ocupând cu o ușoară nedumerire în priviri cele patru colțuri ale scenei. În cronologia secvențelor putem conchide că reprezentația este o imagine a unei lumi la răscruce, care își simte permanent existența amenințată.„ Dana Pocea, Contemporanul,Context și subtext

Interviu cu regizorul Philip Parr - Zile și Nopți, 10 aprilie 2024

Competențe în repovestire, Adrian Țion, LiterNet.ro

1978 - material digital de promovare

„1978” face parte dintr-o dodecalogie (12 spectacole) numită Destin(y)ation, care va reuni teatre din mai multe țări pentru un proiect creat special pentru Capitala Europeană a Culturii 2025 Nova Gorica/Gorizia (Slovenia/Italia). Nova Gorica este locul de naștere al regizorului T. Janežič.

Simona Semenič - dramaturgă renumită din Slovenia, cu care a mai colaborat Janežič în trecut - scrie 12 piese miniaturale, care vor face legătura dintre cele 12 spectacole. Dodecalogia pornește din spațiul copilăriei regizorului (si relația acelui oraș cu altele) și vorbește despre transgeneraționalitate, granițe, modificări socio-politică-ideologice, război etc.

„1978” va fi invitat la Nova Gorica/Gorizia - GO25! Capitala Europeană a Culturii în 2025, în colaborare cu Mittelfest - Festivalul internațional din Cividale, Italia.

Asigurăm transport pentru spectatori!

Spectatorii cu biletele având transportul inclus sunt rugați să fie prezenți în stația de autobuz de lângă Spitalul Militar (vizavi de Piața 700) cu 40 de minute înainte de ora începerii spectacolului, iar organizatorii vor asigura transport cu un autobuz până la locație (fosta Facultate de Hidrotehnică - Aleea Ghirodei nr. 32). 

Se poate veni și cu mașina personală direct la spectacol, în acest caz trebuie avut în vedere că în fața clădirii există parcare cu un număr limitat de locuri.

După spectacol, toți cei care doresc, pot reveni cu același autobuz în zona centrală a orașului. Accesul în autobuz se face doar cu biletul de spectacol. De reținut că biletele se pot emite doar la teatru și online, nu și la locație. 

Apariții media

„Textul și spectacolul 1978 de la Teatrul Maghiar de Stat Csiky Gergely sunt fundamentate pe convocarea a ceea ce Pierre Nora numea odinioară locuri de memorie. Unele de prim rang, majore -războiul, îndeosebi Primul Război de la care istoricii ne spun că au pornit toate relele secolului al XX lea,  comunismul, cultul personalității, umilirea constantă a ființei umane-, altele doar de rangul al doilea sau al treilea (coada, lipsurile, supravegherea, fuga, plănuirea sau eșecul ei, pașaportul, frontiera). Ni se propune o convocare a trecutului mereu deschisă dezvoltărilor ulterioare. Unele dintre întâmplări se petrec chiar sub ochii noștri (de aici repetatele intervenții ale regizorului), altele sunt plănuite să apară în celelalte 11 spectacole pe aceeași temă ori teme asemănătoare pe care intenționează să le facă Tomi Janežič.” Mircea Morariu, contributors.ro, 03.01.2024, Locuri de memorie

„Spectacolul 1978 este o roză a vânturilor, un turnesol pentru revelarea unor complexe (chiar complicate) relații spațiale și temporale, trecute prin filtrul sensibilității directorului de scenă, ca individ și creator, alături de o echipă omogenă ce stă de veghe la compartimentele acestui demers de un incitant sincretism, și de o trupă perfect sincronizată, dedicată, afirmând o disciplină de lucru pilduitoare, luată părtașă la scenariul care reprezintă în fapt contragerea, sublimarea poveștilor personale ale regizorului și ale actorilor din distribuție. Este un spectacol care iscodește, pe îndelete, pe durata a cinci ore, în trei acte și trei spații de joc distincte, fire văzute ori tainice, legături pe care le explorează în contexul sincroniei și diacroniei unor evenimente locale și globale, între orașul de pe Bega care l-a văzut născându-se într-un vast și ingenios laborator de creație în spațiu neconvențional și Nova Gorica/Gorizia, orașul care după Al Doilea Război Mondial a fost scindat între cele două state, fosta Iugoslavie (azi, face parte din teritoriul sloven) și Italia, explorat aici ca un nod de întretăiere a destinelor celor care sunt personajele spectacolului, majoritatea, membrii aceleiași familii de timișoreni.” Mariana Ciolan, leviathan.ro, 23.12.2023, Un proiect teatral de anvergură – cronică de teatru de Mariana Ciolan

"Spectacolul e însă ambițios, masiv, complex, greu. Genul de provocare care face bine unui teatru și onorează o capitală a culturii europene (de fapt, 1+2). Trupa de la Csiky Gergely e la înălțimea momentului și confirmă ascensiunea din ultimii ani. Cei 11 actrițe și actori muncesc din greu, în condiții, după cum descriam, nu dintre cele mai comode."  Mihai Brezeanu, Am fost și n-am fost - 1978, LiterNet.ro 

„Experiența vizionării acestei incursiuni teatrale în istoria unei familii ca pretext pentru punerea în discuție a unor episoade din „marea istorie” despre care cunoaștem doar mici detalii este una cu adevărat imersivă. Spațiile de joc – de la sala de curs a unei facultăți dezafectate și până la groapa comună a unor scene de război sugerate sugestiv devin o spirală descendentă de la banalitatea vieții cotidiene spre absurdul unor evenimente ce marchează destine.” Alina Epingeac - Tendințe în arta și gândirea românească. Best-off 2023