Maghiar

Home / Maghiar

Maghiar

Durata: 1h 20'
Data premierei: 2016-05-22 (7 ani în urmă)
Coproducţie cu Teatrul Kosztolányi Dezső din Subotica.

Oricât am încerca să o aprofundăm şi să o descriem prin alte trăsături, identitatea națională este definită ca identitate lingvistică. Limba în care vorbim este singurul lucru palpabil. Minoritățile etnice sunt definite în raport cu minoritatea din care fac parte, cu populaţia majoritară, și nu în ultimul rând, cu ţara maternă. Ele nu pot deveni altfel, pentru că li se reaminteşte încontinuu, din toate părţile şi în mod accentuat, că trebuie să fie ceea ce sunt. Pentru că sunt diferite de majoritate şi au simţul obligaţiei faţă de identitatea proprie, minorităţile etnice sunt confruntate cu identitatea care le-a fost desemnată – atât de câtre comunitatea majoritară străină, cât și de câtre comunitatea minoritară proprie. Minoritățile nu pot fi diferite. Iar exact prin acest paradox devin altfel. Ele sunt, de fapt, metafora “altfelului”. Oameni care nu aparțin pe deplin niciunui loc. Şi care nu au o casă proprie. În același timp, își creează viziunea despre lume prin prisma complexul propriu de inferioritate și de superioritate. Subordonat, dar care se crede superior. Individul care încearcă să fie acceptat, dar totodată să rămână altfel.


De fapt am vorbit de nenumerate ori despre cum suntem noi altfel, cum ne asemănăm, și v-am tot zis, aproape blasfemic, ce credeam noi a fi adevărat despre voi, despre noi. Stereotipiile, marile adevăruri, critica, lipsa sau eșecul, chiar și victoria responsabilității politice și sociale, toate acestea sunt numai inspirații, nimic mai mult, în nici un caz nu este mai important decât mesajul ce refuză limba vorbită, cea determinată prin termeni naționaliști. Dacă nu vor înțelege în maghiară, vor înțelege altfel. De altfel, maghiara o înțeleg numai maghiarii. Nu mă interesează ce este comun în noi, sau ce ne deosebește. La urma urmei, fiecare limbă este menită nu să comunice sensuri naționale, ci cele universale, ceea ce este universal uman. La urma urmei despre asta este vorba în spectacol. Despre o limbă umană. Despre o limbă umană teatrală. Această întâmplare teatrală se desfășoară în starea de dinaintea și de după a limbii, iar adevărul acestei limbi se manifestă estetic și poetic. Nu încearcă să povestească, nu încearcă să fie povestit. Refuză limba vorbită, se opune acesteia. De ce?

Pagina noastră folosește cookie-uri!


Acest site folosește module cookie pentru optimizarea experienței utilizatorilor, cât și pentru o navigare mai sigură. Descrierea acestora și politica noastră de utilizare poate fi citită aici

Vă rugăm să citiți și politica noastră de confidențialitate a datelor.

Selecție cookie