Trupa Trojka din Budapesta a căutat în ultimii patru ani forme noi de interpretare teatrală, folosind elementele teatrului fizic și de mișcare. În această adaptare a nuvelei lui Kleist urmărim aceeași linie dramaturgică, narativă ca și textul original. Cele trei scene sunt de fapt și trei secvențe temporale, nu neapărat în ordinea cronologică a evenimentelor. Punctul de vedere cel mai accentuat este al eroului, sau în cazul nostru al eroinei: cunoaștem întâmplările, consecințele acestora și lumea din jur prin perspectiva femeii violate și nevinovate. Toate personajele sunt jucate de doar trei actori, dar distribuția rolurilor este foarte logică, pornind de la trăsăturile comune ale unor personaje, sau de la relația lor cu personajul principal.


Textul lui Heinrich von Kleist, „Marchiza O.", este metafora aservirii totale. Urât, sentimentalist și absurd în același timp. Fiind inconștientă, Marchiza O. este violată de soldatul care cu puțin itmp în urmă o ajutase să scape din ghearele unui alt violator. Câteva luni mai târziu, tânăra marchiza își dă seamă că este însărcinată, dar nu poate să dea o explicație lumii, cum s-a petrecut acest lucru, astfel că familia o  reneagă. Ca un ultim act de disperare, încearcă să-l găsească pe tatăl copilului ei printr-un anunț publicat în ziar.
(Szász Hanna, dramaturg)