„Omul care putea vorbi decât ceea ce citea” a primit Premiul special Papageno
„Omul care putea vorbi decât ceea ce citea” a primit Premiul special Papageno
Dante Közösségi Tér, Fundația pentru Teatrele Maghiare, care administrează platforma online de teatru eSzínház, a avut loc înmânarea premiilor Festivalului eSzínház, desfășurat în septembrie. Alături de reprezentanții teatrelor „Weöres Sándor”, „Madách” și „Katona József”, Teatrul Maghiar de Stat „Csiky Gergely” din Timișoara a primit o distincție pentru adaptarea online a spectacolului Omul care nu putea vorbi decât ceea ce citea,r. Adrian Sitaru. Premiul special al Papageno, cea mai populară platformă culturală online din Ungaria, i-a fost înmânat lui Balázs Attila, directorul teatrului, de către Dávid Zsoldos, fondatorul acestei platforme.
Directorul instituției timișorene a subliniat că Teatrul Maghiar de Stat „Csiky Gergely” nu este doar o parte integrantă a vieții culturale maghiare, ci și a celei românești. Acest fapt este confirmat de spectacolul premiat, scris și regizat de Adrian Sitaru, unul dintre cei mai apreciați regizori ai noului val de cinema din România.
În cadrul laudatio-ului spectacolului Omul care putea spune doar ceea ce citea, s-a spus:
„Adrian Sitaru, regizor multiplu premiat de film și teatru, oferă un text care este mai mult decât un simplu scenariu de spectacol – este, de fapt, un scenariu teatral. (Acest termen este potrivit și pentru că premiera spectacolului a avut loc în timpul pandemiei de Covid, online, fiind compusă direct pentru ecran.) Tehnologia nu a fost un pretext forțat în această producție, ci a fost impusă de forma spectacolului, caracteristică stilului regizorului, axată pe mixed reality.
Nu se întâmplă lucruri mari: oamenii stau în jurul unei mese și discută. Regizorul se joacă cu perspectiva spectatorului, mergând până la a-i permite acestuia să își aleagă avatarul, adică personajul cu ale cărui principii se poate identifica cel mai mult. Și se discută teme serioase. Se dezbat întrebări morale precum: poate exista o crimă justificabilă moral? Poate deveni un criminal un erou dacă contextul îi justifică faptele? Sau ce valoare au, comparativ, viața umană și cea animală?
Una dintre camerele statice arată realitatea obiectivă a scenei din perspectiva publicului, în timp ce o altă cameră, dinamică și de tip cinematic, urmărește subiectiv evenimentele, inclusiv culisele și actorii. Astfel, spectatorul se poate apropia de evenimente și, simultan, se poate distanța de ele. Deoarece cele două perspective sunt vizibile în același timp, alegerea punctului de vedere devine semnificativă – subliniind perfect întrebările fundamentale wittgensteiniene despre conștiința individuală, liberul arbitru și consecințele acțiunilor. Trupa teatrului din Timișoara este compusă predominant din actori din generația medie și tânără. Sunt bine închegați, vorbesc aceeași limbă artistică, dar nu funcționează în cadre universale. Totuși, când rolul și actorul se întâlnesc în forma teatrală aleasă de un regizor, se nasc lucruri captivante. Exact așa cum s-a întâmplat în acest spectacol.”
