Un om zace în nisip. Adus de valuri. Nu se știe de unde vine, încotro se îndreaptă, ce dorește sau de ce vrea să fugă. Fusese rege undeva, într-o țară îndepărtată. Prințul Tironului. Acum e un om căruia nu i-a mai rămas decât povestea. E povestea lui Pericle. Dar nu doar a lui.

(3h, o pauză)

Cronici

Philip Parr e un ocrotitor. El îmbracă nevoia lumii de a se lepăda de rău, minciună, sărăcie, discriminare, nedreptate în cuvinte și imagini care privilegiază binele și lumina. Al său Pericles e un basm modern. Adică o istorie despre cum ceea ce contează cu adevărat în om, acumulat în milenii de fragilă evoluție, se poate ridica deasupra tuturor obstacolelor (ridicate de același om, de natură, de hazard). În caz că sunteți în căutarea redescoperirii încrederii în umanitate, haideți la Timișoara pentru a vedea cum o femeie anonimă, o emigrantă din zilele noastre, poate fi salvată de un prinț din alte vremuri!  Mihai Brezeanu, Portul în care a ancorat bunătatea - LiterNet.ro
 

„Formula teatrului în teatru la care recurge regizorul Philip Parr atenuează mult din neverosimilul piesei. Ca și din fragmentarismul ei. Philip Parr asigură spectacolului un considerabil grad de coerență, pune ordine între personaje, face astfel încât acestea să nu pară a fi prea multe. Regizorul urmat cu credință și profesionalism de actori izbutește performanța de a conferi consistență și personajelor de rang secund ori pur și simplu episodice." Mircea Morariu, contributors.ro, 25.03.2024, El Desdichado

„Pericles e un spectacol de văzut, de savurat. O simfonie despre lupta între bine și rău, în care binele învinge, dirijată de un dirijor pasionat și generos. Philip Parr rămâne consecvent viziunii sale pentru un teatru incluziv, accesibil tuturor, a cărui misiune e să aducă împreună culturile lumii, dar și să ofere un loc de reflecție asupra problemelor sociale contemporane. (...) Vecina mea de scaun îmi spunea la pauză: ''Chiar nu îmi pot imagina un loc mai bun pentru a-mi petrece o seară de sâmbătă". Dacă basmele cu eroi pozitivi în care "cu răbdarea treci marea" încă pot încânta, înseamnă că mai există speranță." Cristina Calangiu, liternet.ro, 18.03.2024, Vise, basme și alte amintiri - Pericles

„Strategia regizorală a lui Philip Parr mizează programatic, cu luciditate, canonic aș zice, pe estetica brechtiană a distanțării. Scenografia lui Brian D. Hanlon sugerează un colț de insulă, nisip, mare, butoaie metalice, o barcă pneumatică peste care zace prăvălit un trup de bărbat etc., o imagine proprie unui naufragiu, cu evidență consecință a unui dezastru. Spațiul de joc are dimensiuni relativ reduse. Un domn distins, așezat pe un cufăr, asistă la apariția actorilor‑personaje, dotați cu diverse bagaje, trollere de diferite mărimi și culori, rucsacuri, vestimentați cu articole uzuale (geci, treninguri, blugi), ocupând cu o ușoară nedumerire în priviri cele patru colțuri ale scenei. În cronologia secvențelor putem conchide că reprezentația este o imagine a unei lumi la răscruce, care își simte permanent existența amenințată.„ Dana Pocea, Contemporanul,Context și subtext

Interviu cu regizorul Philip Parr - Zile și Nopți, 10 aprilie 2024