Program

Macbeth este tragedia dezordinii, o scufundare în profunzimile sufletului uman, dar este și tragedia puterii. O putere violentă, anarhică. Ascensiunea protagonistului la tron este extrem de rapidă, asemenea căderii. Asistăm astfel la anihilarea unui sistem de valori, din a cărui cenusă va apărea, în cele din urmă, o lume nouă. Montarea este corală: performerii sunt mereu pe scenă, se mișcă precum un singur corp din care se nasc scenele și personajele. Toți mor și totuși nimeni nu rămâne la pământ. Fiecare este reabsorbit în cor, într-un ciclu continuu, simbol al puterii care, asemenea vieții, se reînnoiește de fiecare dată. Producție realizată cu sprijinul Institutului Italian de Cultură din București.12+  RO: Atenționare: în acest spectacol se utilizează fum. 

Macbeth este tragedia dezordinii, o scufundare în profunzimile sufletului uman, dar este și tragedia puterii. O putere violentă, anarhică. Ascensiunea protagonistului la tron este extrem de rapidă, asemenea căderii. Asistăm astfel la anihilarea unui sistem de valori, din a cărui cenusă va apărea, în cele din urmă, o lume nouă. Montarea este corală: performerii sunt mereu pe scenă, se mișcă precum un singur corp din care se nasc scenele și personajele. Toți mor și totuși nimeni nu rămâne la pământ. Fiecare este reabsorbit în cor, într-un ciclu continuu, simbol al puterii care, asemenea vieții, se reînnoiește de fiecare dată. Producție realizată cu sprijinul Institutului Italian de Cultură din București.12+  RO: Atenționare: în acest spectacol se utilizează fum. 

A fost odată ca niciodată o fetiță din Secuime care, într-o zi, a observat că nu mai e fetiță, ci o femeie de peste patruzeci de ani, divorțată. Avea și nume simpatic: Micuța, Veverița, Pufuliţă. I s-a făcut chiar și un portret. Într-adevăr, din păcate a rămas neterminat. Cine îl va termina? De fapt, sigur ea e în imagine? Sigur despre ea e povestea? Cine știe cum se termină basmul? Tata spunea mereu: „Se rezolvă.”

Ernesztó se recuperează după o ruptură de ligament încrucișat. I-au luat rolul preferat din teatru și i-au luat și ceea ce a reprezentat dintotdeauna un sprijin sigur: euforia fotbalului. Poftim sprijin! Dar totuși, cine i l-a luat? Viața? Soarta? Ca întotdeauna? Oare e posibil să nu fi fost fericit nici înainte? A venit timpul să punem mâna pe bisturiu! Eroul nostru se examinează și vede că firele duc înapoi până în 1994, când, în semifinala Campionatului Mondial Italia–Bulgaria, Gianluca Pagliuca a ieșit perfect la pasa în adâncime a lui Lechkov… Dar apar și Greierele și Furnica, echipa de aur din Șimian, despăgubirea de 50 de mii de euro, unguentul pentru picioare al bunicii și o masă aniversară încărcată până la refuz. Totul este interconectat – de aceea vindecarea este atât de dificilă.

A fost odată ca niciodată o fetiță din Secuime care, într-o zi, a observat că nu mai e fetiță, ci o femeie de peste patruzeci de ani, divorțată. Avea și nume simpatic: Micuța, Veverița, Pufuliţă. I s-a făcut chiar și un portret. Într-adevăr, din păcate a rămas neterminat. Cine îl va termina? De fapt, sigur ea e în imagine? Sigur despre ea e povestea? Cine știe cum se termină basmul? Tata spunea mereu: „Se rezolvă.”

Ernesztó se recuperează după o ruptură de ligament încrucișat. I-au luat rolul preferat din teatru și i-au luat și ceea ce a reprezentat dintotdeauna un sprijin sigur: euforia fotbalului. Poftim sprijin! Dar totuși, cine i l-a luat? Viața? Soarta? Ca întotdeauna? Oare e posibil să nu fi fost fericit nici înainte? A venit timpul să punem mâna pe bisturiu! Eroul nostru se examinează și vede că firele duc înapoi până în 1994, când, în semifinala Campionatului Mondial Italia–Bulgaria, Gianluca Pagliuca a ieșit perfect la pasa în adâncime a lui Lechkov… Dar apar și Greierele și Furnica, echipa de aur din Șimian, despăgubirea de 50 de mii de euro, unguentul pentru picioare al bunicii și o masă aniversară încărcată până la refuz. Totul este interconectat – de aceea vindecarea este atât de dificilă.

Sub conducerea regizorală a lui Balázs Attila, Tar Mónika reconstituie din punct de vedere cultural unul dintre cele mai autentice genuri de literatură, cu mare fler și naturalețe, fie că este vorba despre baladele populare care au supraviețuit în numeroase versiuni, precum „Júlia, fecioara prea-frumoasă” sau „Meşterul Manole”, fie despre baladele scrise de Arany, precum cunoscuta „Doamna Ágnes”.

Macbeth este tragedia dezordinii, o scufundare în profunzimile sufletului uman, dar este și tragedia puterii. O putere violentă, anarhică. Ascensiunea protagonistului la tron este extrem de rapidă, asemenea căderii. Asistăm astfel la anihilarea unui sistem de valori, din a cărui cenusă va apărea, în cele din urmă, o lume nouă. Montarea este corală: performerii sunt mereu pe scenă, se mișcă precum un singur corp din care se nasc scenele și personajele. Toți mor și totuși nimeni nu rămâne la pământ. Fiecare este reabsorbit în cor, într-un ciclu continuu, simbol al puterii care, asemenea vieții, se reînnoiește de fiecare dată. Producție realizată cu sprijinul Institutului Italian de Cultură din București.12+  RO: Atenționare: în acest spectacol se utilizează fum. 

Ernesztó se recuperează după o ruptură de ligament încrucișat. I-au luat rolul preferat din teatru și i-au luat și ceea ce a reprezentat dintotdeauna un sprijin sigur: euforia fotbalului. Poftim sprijin! Dar totuși, cine i l-a luat? Viața? Soarta? Ca întotdeauna? Oare e posibil să nu fi fost fericit nici înainte? A venit timpul să punem mâna pe bisturiu! Eroul nostru se examinează și vede că firele duc înapoi până în 1994, când, în semifinala Campionatului Mondial Italia–Bulgaria, Gianluca Pagliuca a ieșit perfect la pasa în adâncime a lui Lechkov… Dar apar și Greierele și Furnica, echipa de aur din Șimian, despăgubirea de 50 de mii de euro, unguentul pentru picioare al bunicii și o masă aniversară încărcată până la refuz. Totul este interconectat – de aceea vindecarea este atât de dificilă.

A fost odată ca niciodată o fetiță din Secuime care, într-o zi, a observat că nu mai e fetiță, ci o femeie de peste patruzeci de ani, divorțată. Avea și nume simpatic: Micuța, Veverița, Pufuliţă. I s-a făcut chiar și un portret. Într-adevăr, din păcate a rămas neterminat. Cine îl va termina? De fapt, sigur ea e în imagine? Sigur despre ea e povestea? Cine știe cum se termină basmul? Tata spunea mereu: „Se rezolvă.”

Ernesztó se recuperează după o ruptură de ligament încrucișat. I-au luat rolul preferat din teatru și i-au luat și ceea ce a reprezentat dintotdeauna un sprijin sigur: euforia fotbalului. Poftim sprijin! Dar totuși, cine i l-a luat? Viața? Soarta? Ca întotdeauna? Oare e posibil să nu fi fost fericit nici înainte? A venit timpul să punem mâna pe bisturiu! Eroul nostru se examinează și vede că firele duc înapoi până în 1994, când, în semifinala Campionatului Mondial Italia–Bulgaria, Gianluca Pagliuca a ieșit perfect la pasa în adâncime a lui Lechkov… Dar apar și Greierele și Furnica, echipa de aur din Șimian, despăgubirea de 50 de mii de euro, unguentul pentru picioare al bunicii și o masă aniversară încărcată până la refuz. Totul este interconectat – de aceea vindecarea este atât de dificilă.

„Este cu totul clar că opera lui Cseh Tamás depășește cu mult cântecele și spectacolele propriu-zise. E suficient să te gândești că oamenii nu spun: «Cânți vreun cântec de Cseh Tamás?», ci doar atât: «Cânți Csehtamás?» „În orice caz, îmi place să cred într-un fel de continuitate, că lumile creatoare se află în relație unele cu altele, se influențează și reflectează reciproc.” Cuvintele lui Beck Zoli din cartea lui Fodor Sándor „Cânți Csehtamás?”. Un lucru foarte asemănător stă și la baza spectacolului „În toate visele noastre”. Așa ne-am adunat. Am cânta cu toții. Și vom cânta! Pe rând, împreună. Sărbătorim, pentru că asta se poate întotdeauna. De data aceasta, faptul că putem cânta, că putem cânta Csehtamás, că lumile noastre creatoare pot acționa și reflecta una asupra celeilalte, faptul că avem vise și că există ceva care revine în fiecare dintre ele. „Într-o spălătorie mi-am imaginat bine ce va fi.” Cseh Tamás – Ten Years After----Spectacolul s-a realizat prin sprijinul Asociației ProTeszt.

Locuiesc printre noi. Le-am auzit poveștile, le-am văzut la știri, am ascultat pe la colțuri bârfele din cartier. Sunt cele care se așază pe cea mai îndepărtată bancă din parc, cele care își cer mereu scuze, cele care nu se uită niciodată în ochii nimănui, cele care se machiază prea tare și cele de care ne ferim, căci privirea din ochii lor ne face să ne jenăm. Le vedem, dar le cunoaștem oare? Le-am întrebat vreodată despre alegerile pe care le-au făcut, despre calea pe care au luat-o, despre bătăliile luptate, tristețea care le înconjoară, despre tăieturi și vânătăi? Despre puterea de a continua, de a respira, de a spera la o viață mai bună, la o destinație calmă, pe Strada Fericirii 12A. Acest text este vocea lor. Adevărul nerostit, incomod dureros al acestor femei. Spectacolul este realizat în cadrul proiectului european „FemminiCity”, finanțat prin programul CERV. The performance was produced for the European project „FemminiCity”, funded by CERV.