Orașul Paralel: Party în Elisabetin încheie trilogia Orașul Paralel creată de regizoarea Ana Mărgineanu și dramaturgul Peca Ștefan. Un Wonderland teatral imersiv, Orașul Paralel: Party în Elisabetin invită la multiple vizionări, spectatorii putând să aleagă, la fiecare reprezentație, una dintre cele 5 rute performative disponibile. Fiecare rută are ca protagonist unul sau mai multe personaje: paraleliana Lela, polițistul Edgár (unul dintre personajele secundare din Orașul Paralel: Iosefin), fosta dactilografă Beáta (unul dintre personajele secundare din Orașul Paralel: Fabric), influencera surdă XO sau membrii Lela Crew de la Portal. Participanții pot descoperi mai multe atracții: Jocul Vieții (care se joacă cu un maxim de 6 jucători), Cortul Secretelor (cu teatru de păpuși), Labirintul Oglinzilor, Pădurea Șoaptelor, Fântâna Timpului, Oceanul Continuității și Tărâmul Dorințelor.
Orașul Paralel: Party în Elisabetin încheie trilogia Orașul Paralel creată de regizoarea Ana Mărgineanu și dramaturgul Peca Ștefan. Un Wonderland teatral imersiv, Orașul Paralel: Party în Elisabetin invită la multiple vizionări, spectatorii putând să aleagă, la fiecare reprezentație, una dintre cele 5 rute performative disponibile. Fiecare rută are ca protagonist unul sau mai multe personaje: paraleliana Lela, polițistul Edgár (unul dintre personajele secundare din Orașul Paralel: Iosefin), fosta dactilografă Beáta (unul dintre personajele secundare din Orașul Paralel: Fabric), influencera surdă XO sau membrii Lela Crew de la Portal. Participanții pot descoperi mai multe atracții: Jocul Vieții (care se joacă cu un maxim de 6 jucători), Cortul Secretelor (cu teatru de păpuși), Labirintul Oglinzilor, Pădurea Șoaptelor, Fântâna Timpului, Oceanul Continuității și Tărâmul Dorințelor.
Orașul Paralel: Party în Elisabetin încheie trilogia Orașul Paralel creată de regizoarea Ana Mărgineanu și dramaturgul Peca Ștefan. Un Wonderland teatral imersiv, Orașul Paralel: Party în Elisabetin invită la multiple vizionări, spectatorii putând să aleagă, la fiecare reprezentație, una dintre cele 5 rute performative disponibile. Fiecare rută are ca protagonist unul sau mai multe personaje: paraleliana Lela, polițistul Edgár (unul dintre personajele secundare din Orașul Paralel: Iosefin), fosta dactilografă Beáta (unul dintre personajele secundare din Orașul Paralel: Fabric), influencera surdă XO sau membrii Lela Crew de la Portal. Participanții pot descoperi mai multe atracții: Jocul Vieții (care se joacă cu un maxim de 6 jucători), Cortul Secretelor (cu teatru de păpuși), Labirintul Oglinzilor, Pădurea Șoaptelor, Fântâna Timpului, Oceanul Continuității și Tărâmul Dorințelor.
Orașul Paralel: Party în Elisabetin încheie trilogia Orașul Paralel creată de regizoarea Ana Mărgineanu și dramaturgul Peca Ștefan. Un Wonderland teatral imersiv, Orașul Paralel: Party în Elisabetin invită la multiple vizionări, spectatorii putând să aleagă, la fiecare reprezentație, una dintre cele 5 rute performative disponibile. Fiecare rută are ca protagonist unul sau mai multe personaje: paraleliana Lela, polițistul Edgár (unul dintre personajele secundare din Orașul Paralel: Iosefin), fosta dactilografă Beáta (unul dintre personajele secundare din Orașul Paralel: Fabric), influencera surdă XO sau membrii Lela Crew de la Portal. Participanții pot descoperi mai multe atracții: Jocul Vieții (care se joacă cu un maxim de 6 jucători), Cortul Secretelor (cu teatru de păpuși), Labirintul Oglinzilor, Pădurea Șoaptelor, Fântâna Timpului, Oceanul Continuității și Tărâmul Dorințelor.
Orașul Paralel: Party în Elisabetin încheie trilogia Orașul Paralel creată de regizoarea Ana Mărgineanu și dramaturgul Peca Ștefan. Un Wonderland teatral imersiv, Orașul Paralel: Party în Elisabetin invită la multiple vizionări, spectatorii putând să aleagă, la fiecare reprezentație, una dintre cele 5 rute performative disponibile. Fiecare rută are ca protagonist unul sau mai multe personaje: paraleliana Lela, polițistul Edgár (unul dintre personajele secundare din Orașul Paralel: Iosefin), fosta dactilografă Beáta (unul dintre personajele secundare din Orașul Paralel: Fabric), influencera surdă XO sau membrii Lela Crew de la Portal. Participanții pot descoperi mai multe atracții: Jocul Vieții (care se joacă cu un maxim de 6 jucători), Cortul Secretelor (cu teatru de păpuși), Labirintul Oglinzilor, Pădurea Șoaptelor, Fântâna Timpului, Oceanul Continuității și Tărâmul Dorințelor.
Într-o perioadă de opresiune și război, soția unui guvernator fuge de rebeli, lăsându-și în urmă copilul, în timp ce o servitoare își riscă viața pentru a salva și a crește băiatul. După ce rebeliunea este zdrobită, și se face dreptate, mama își revendică fiul. Cui îi aparține acesta? Poate exista demnitate și bunătate într-o lume care se destramă? Opera lui Brecht se derulează într-o poveste incitantă și provocatoare care evidențiază complexitatea sufletului uman, dilemele morale care apar și incompatibilitatea dintre natura umană și normele sociale. Un spectacol despre demnitate, bunătate și iubire.
Sub conducerea regizorală a lui Balázs Attila, Tar Mónika reconstituie din punct de vedere cultural unul dintre cele mai autentice genuri de literatură, cu mare fler și naturalețe, fie că este vorba despre baladele populare care au supraviețuit în numeroase versiuni, precum „Júlia, fecioara prea-frumoasă” sau „Meşterul Manole”, fie despre baladele scrise de Arany, precum cunoscuta „Doamna Ágnes”.Arany János s-a născut în 1817 la Salonta și a fost cel mai mare poet epic maghiar. A scris peste 40 de balade, traduse în peste 50 de limbi și este una dintre personalitățile cele mai importante ale literaturii maghiare.Misterul specific al baladelor, precum și temele și trăsăturile caracteristice genului, nu sunt doar revigorate prin acest spectacol, ci sunt aduse într-un cadru interpretativ complet nou. Datorită muzicii tânărului compozitor Balázs Márk și animației create de Bálint Hunor, spectacolul construiește un sistem complex de simboluri în jurul figurii interpretei. „Sora soarelui, lumina stelelor” reușește să recreeze lumea baladei și simbolurile ei definitorii, nu doar la nivelul textului interpretat, ci și prin muzică și vizualitate.
Zâna cu părul galben și cea cu părul brunet vindecă amintiri uitate, amintiri care se estompează în timp, rămășițe ale unor evenimente trecute, astfel încât ele să poată fi îngrijite și trimise înapoi la proprietarii lor. Singurătatea zânelor se împletește cu dragostea dintre ele, iar cenușiul suferinței și al durerii este colorat de jocul și de visarea cu ochii deschiși ale celor două care visează să cânte la harpă, să zboare libere, să fie fericite. Este posibil ca visul lor comun să devină realitate? Adaptarea scenică a romanului omonim scris de Angi Máté, o poveste despre prietenie, basme, rigoare și unitate, reflectă temele care îi preocupă pe tineri: trecerea anilor copilăriei lipsiți de griji, schimbarea atitudinii față de părinți și promisiunea independenței, dar și povara responsabilității care vine odată cu vârsta adultă. Creatorii spectacolului invită în principal copiii de 8-12 ani la un joc interactiv și o gândire colectivă. Prin acest spectacol, Teatrul Maghiar de Stat "Csiky Gergely" își consolidează programul de educație teatrală.
Sub conducerea regizorală a lui Balázs Attila, Tar Mónika reconstituie din punct de vedere cultural unul dintre cele mai autentice genuri de literatură, cu mare fler și naturalețe, fie că este vorba despre baladele populare care au supraviețuit în numeroase versiuni, precum „Júlia, fecioara prea-frumoasă” sau „Meşterul Manole”, fie despre baladele scrise de Arany, precum cunoscuta „Doamna Ágnes”.Arany János s-a născut în 1817 la Salonta și a fost cel mai mare poet epic maghiar. A scris peste 40 de balade, traduse în peste 50 de limbi și este una dintre personalitățile cele mai importante ale literaturii maghiare.Misterul specific al baladelor, precum și temele și trăsăturile caracteristice genului, nu sunt doar revigorate prin acest spectacol, ci sunt aduse într-un cadru interpretativ complet nou. Datorită muzicii tânărului compozitor Balázs Márk și animației create de Bálint Hunor, spectacolul construiește un sistem complex de simboluri în jurul figurii interpretei. „Sora soarelui, lumina stelelor” reușește să recreeze lumea baladei și simbolurile ei definitorii, nu doar la nivelul textului interpretat, ci și prin muzică și vizualitate.
Celebrăm nașterea luminii, adică venirea pe lume a lui Isus, în perioada solstițiului de iarnă. Ritualul e vechi de când lumea; pe vremea bunicilor noștri, se mergea din casă în casă cu Sceneta de Crăciun. Mici bisericuțe pictate frumos erau purtate pe brațe, se recitau versuri și se interpretau cântece care slăvesc iubirea și pacea.Nașterea lui Isus este o sărbătoare a solstițiului. În ritualurile populare legate de solstițiu, putem descoperi în sceneta Păstorilor figuri șamanice ale cultului Soarelui din vremuri „păgâne”. În interpretarea noastră, figuranții, în mare parte comici ai scenetei, urcă o treaptă pe scara ierarhică, devenind personaje CREATOARE care spun povestea. Fiecare participant își va schimba hainele obișnuite cu straie festive: cămașă albă, sacou, pălărie. Astfel, Fiii Păstorilor continuă să meargă din ușă în ușă pentru a povesti nașterea lui Isus cu păpușile și muzica lor, reinstaurând tradiția la locul său binemeritat.Spectacolul festiv „Vestitorii Crăciunului” este despre importanța apartenenței și a respectului față de tradițiile noastre, este potrivit pentru întreaga familie și vă invită în inima comunității.
Textul lui Robert Icke este, de fapt, adaptarea piesei „Profesorul Bernhardi” de Arthur Schnitzler (1912): Ruth Wolff, medic și cercetător de renume, este înlăturată din domeniul medical în urma deciziei luate pentru a proteja o pacientă minoră muribundă. Acest caz declanșează o avalanșă de reacții agresive și comentarii părtinitoare, care oglindesc regulile corectitudinii politice și cultura woke din lumea contemporană polarizată, o lume divizată în triburi, în „noi sau ceilalți”, în care moralitatea se creionează în funcție de circumstanțe. Rețelele sociale ne impun cum să traim, cât și identitățile rasiale, sexuale, politice sau de gen. Lucruri despre care n-ai voie să vorbești la serviciu de frică să nu fii anulat, se pot discuta în siguranță în teatru: putem risca să ne confruntăm cu prejudecățile și minciunile acestei lumi.
Cine n-ar vrea să fie bogat, să câștige bani mulți cu puțină muncă, să poarte haine frumoase și să locuiască într-o casă mai mare? Asta e tot ce și-a dorit și Iancu, așa că și-a luat bastonul și a plecat în lume. Și pentru că această lume era una a basmelor, el a câștigat mult mai mult decât se aștepta. Pe lângă bogății, el a avut parte și de dragostea unei zâne adevărate. Acesta este sfârșitul? Este finalul poveștii? Nu, nu s-a terminat, e doar începutul. Ce vine ușor se duce repede – și zâna pleacă. Abia acum Iancu simte că toate bogățiile, hainele frumoase și casa mare sunt toate lipsite de valoare fără a avea pe cineva cu care să le împartă. Așa că el își ia bastonul și pornește din nou la drum. Nu-i mai pasă de comori sau de alte bogății, doar zâna aceea frumoasă de ar mai fi aici cu el încă o dată. S-ar lupta și cu diavolul însuși pentru ea. (Și chiar o va face.)
Celebrăm nașterea luminii, adică venirea pe lume a lui Isus, în perioada solstițiului de iarnă. Ritualul e vechi de când lumea; pe vremea bunicilor noștri, se mergea din casă în casă cu Sceneta de Crăciun. Mici bisericuțe pictate frumos erau purtate pe brațe, se recitau versuri și se interpretau cântece care slăvesc iubirea și pacea.Nașterea lui Isus este o sărbătoare a solstițiului. În ritualurile populare legate de solstițiu, putem descoperi în sceneta Păstorilor figuri șamanice ale cultului Soarelui din vremuri „păgâne”. În interpretarea noastră, figuranții, în mare parte comici ai scenetei, urcă o treaptă pe scara ierarhică, devenind personaje CREATOARE care spun povestea. Fiecare participant își va schimba hainele obișnuite cu straie festive: cămașă albă, sacou, pălărie. Astfel, Fiii Păstorilor continuă să meargă din ușă în ușă pentru a povesti nașterea lui Isus cu păpușile și muzica lor, reinstaurând tradiția la locul său binemeritat.Spectacolul festiv „Vestitorii Crăciunului” este despre importanța apartenenței și a respectului față de tradițiile noastre, este potrivit pentru întreaga familie și vă invită în inima comunității.
Celebrăm nașterea luminii, adică venirea pe lume a lui Isus, în perioada solstițiului de iarnă. Ritualul e vechi de când lumea; pe vremea bunicilor noștri, se mergea din casă în casă cu Sceneta de Crăciun. Mici bisericuțe pictate frumos erau purtate pe brațe, se recitau versuri și se interpretau cântece care slăvesc iubirea și pacea.Nașterea lui Isus este o sărbătoare a solstițiului. În ritualurile populare legate de solstițiu, putem descoperi în sceneta Păstorilor figuri șamanice ale cultului Soarelui din vremuri „păgâne”. În interpretarea noastră, figuranții, în mare parte comici ai scenetei, urcă o treaptă pe scara ierarhică, devenind personaje CREATOARE care spun povestea. Fiecare participant își va schimba hainele obișnuite cu straie festive: cămașă albă, sacou, pălărie. Astfel, Fiii Păstorilor continuă să meargă din ușă în ușă pentru a povesti nașterea lui Isus cu păpușile și muzica lor, reinstaurând tradiția la locul său binemeritat.Spectacolul festiv „Vestitorii Crăciunului” este despre importanța apartenenței și a respectului față de tradițiile noastre, este potrivit pentru întreaga familie și vă invită în inima comunității.
„Piesa nu este o biografie, şi nici încercarea de a elabora un portret credibil, ci doar analiza acelei – finalmente – inexplicabile chestiuni privind modul în care Caravaggio a ajuns să descopere sporita – din perspectivă modernă – teatralitate pe care o reprezintă, cu cea mai mare acurateţe, în picturile sale cutia neagră a laboratorului său de corpuri şi îndeobşte minimalismul luminii provenite de la o unică sursă de lumină.” (Visky András, dramaturg)„Michelangelo Merisi, m-am născut în Caravaggio, regiunea Lombardia, situat la 25 de grade, 29 de minute şi 52 de secunde latitudine nordică şi 9 grade, 38 de minute şi 35 de secunde longitudine estică. E fără ieşire la mare, a trebuit să vin aici. Dacă mare nu e, atunci trebuie s-o iei din loc. Să strângi totul şi să nu te mai întorci. Nu-mi amintesc de prima iubire. Nici n-a existat o primă iubire. Amor vincit omnia. Iubirea le învinge pe toate. La naiba învinge iubirea toate. De la bun început am prevăzut catastrofa, s-o împiedic însă n-am putut, iar catastrofa s-a petrecut, de fapt, cu mult mai repede decât am putut să-mi dau seama. Nu ciuma, nu de ea vorbesc. Ciuma a fost biruită de episcopul Carlo, la Milano. Episcopul Carlo ştia precis cum se poate învinge ciuma. S-a dezbrăcat în pielea goală, şi-a pus o pelerină de pănură şi, cu capul gol, desculţ, pe umăr cu o uriaşă cruce de lemn, a defilat de la portalul Domului până la bazilica Sant’Ambroggio, unde, pe locul amvonului, se află acel străvechi sarcofag roman. În faţă, călugări goi se flagelau, după trupurile goale, uscate ale călugărilor urmau băieţii-ministranţi – şir alb-negru de mici îngeri ai morţii – cu cădelniţe, apoi episcopul Carlo, iar la sfârşit, la o depărtare sigură, marea gloată, întregul Milano. Mulţimea curge, tăcere, plesnete de bici pe spatele goale. Picioarele murdare de noroi, sângerând abundent ale episcopului Carlo. Sânge adevărat. Tăcere adevărată. Când a ajuns, episcopul cel chinuit a urcat pe amvonul bazilicii Sant’Ambroggio şi a spus: ciuma sălăşluieşte în sufletele voastre, de acolo dă năvală pe furiş. Acum însă, o să alung ciuma din inimile voastre şi o s-o aşez aici, în acest sarcofag, ca să nu mai iasă nicicând. Aşa a învins episcopul Carlo ciuma albastră. Un episcop gol: liniştitor spectacol. Pentru mine, echivalează, în orice caz, cu o mărturie dumnezeiască.” (Visky András - Caravaggio Terminal)
Celebrăm nașterea luminii, adică venirea pe lume a lui Isus, în perioada solstițiului de iarnă. Ritualul e vechi de când lumea; pe vremea bunicilor noștri, se mergea din casă în casă cu Sceneta de Crăciun. Mici bisericuțe pictate frumos erau purtate pe brațe, se recitau versuri și se interpretau cântece care slăvesc iubirea și pacea.Nașterea lui Isus este o sărbătoare a solstițiului. În ritualurile populare legate de solstițiu, putem descoperi în sceneta Păstorilor figuri șamanice ale cultului Soarelui din vremuri „păgâne”. În interpretarea noastră, figuranții, în mare parte comici ai scenetei, urcă o treaptă pe scara ierarhică, devenind personaje CREATOARE care spun povestea. Fiecare participant își va schimba hainele obișnuite cu straie festive: cămașă albă, sacou, pălărie. Astfel, Fiii Păstorilor continuă să meargă din ușă în ușă pentru a povesti nașterea lui Isus cu păpușile și muzica lor, reinstaurând tradiția la locul său binemeritat.Spectacolul festiv „Vestitorii Crăciunului” este despre importanța apartenenței și a respectului față de tradițiile noastre, este potrivit pentru întreaga familie și vă invită în inima comunității.
Celebrăm nașterea luminii, adică venirea pe lume a lui Isus, în perioada solstițiului de iarnă. Ritualul e vechi de când lumea; pe vremea bunicilor noștri, se mergea din casă în casă cu Sceneta de Crăciun. Mici bisericuțe pictate frumos erau purtate pe brațe, se recitau versuri și se interpretau cântece care slăvesc iubirea și pacea.Nașterea lui Isus este o sărbătoare a solstițiului. În ritualurile populare legate de solstițiu, putem descoperi în sceneta Păstorilor figuri șamanice ale cultului Soarelui din vremuri „păgâne”. În interpretarea noastră, figuranții, în mare parte comici ai scenetei, urcă o treaptă pe scara ierarhică, devenind personaje CREATOARE care spun povestea. Fiecare participant își va schimba hainele obișnuite cu straie festive: cămașă albă, sacou, pălărie. Astfel, Fiii Păstorilor continuă să meargă din ușă în ușă pentru a povesti nașterea lui Isus cu păpușile și muzica lor, reinstaurând tradiția la locul său binemeritat.Spectacolul festiv „Vestitorii Crăciunului” este despre importanța apartenenței și a respectului față de tradițiile noastre, este potrivit pentru întreaga familie și vă invită în inima comunității.
Celebrăm nașterea luminii, adică venirea pe lume a lui Isus, în perioada solstițiului de iarnă. Ritualul e vechi de când lumea; pe vremea bunicilor noștri, se mergea din casă în casă cu Sceneta de Crăciun. Mici bisericuțe pictate frumos erau purtate pe brațe, se recitau versuri și se interpretau cântece care slăvesc iubirea și pacea.Nașterea lui Isus este o sărbătoare a solstițiului. În ritualurile populare legate de solstițiu, putem descoperi în sceneta Păstorilor figuri șamanice ale cultului Soarelui din vremuri „păgâne”. În interpretarea noastră, figuranții, în mare parte comici ai scenetei, urcă o treaptă pe scara ierarhică, devenind personaje CREATOARE care spun povestea. Fiecare participant își va schimba hainele obișnuite cu straie festive: cămașă albă, sacou, pălărie. Astfel, Fiii Păstorilor continuă să meargă din ușă în ușă pentru a povesti nașterea lui Isus cu păpușile și muzica lor, reinstaurând tradiția la locul său binemeritat.Spectacolul festiv „Vestitorii Crăciunului” este despre importanța apartenenței și a respectului față de tradițiile noastre, este potrivit pentru întreaga familie și vă invită în inima comunității.
„În opera lui Aristofan Păsările, doi bărbați epuizați de viața trăită într-un război fără sfârșit, construiesc împreună cu păsările Cetatea Cucului din Nori, prima utopie din istoria artei. După 2500 de ani, noi trăim tot într-un război care parcă nu are sfârșit, ci își schimbă doar forma și spațiul geografic, suntem obosiți, subjugați și visăm doar la utopia noastră. Ce se va întâmpla? Oare se poate construi după toate acestea o lume unde toți suntem egali, unde nu este război, nu există lupte? Și dacă da, de ce nu o putem realiza?” (Kokan Mladenović)
Cine n-ar vrea să fie bogat, să câștige bani mulți cu puțină muncă, să poarte haine frumoase și să locuiască într-o casă mai mare? Asta e tot ce și-a dorit și Iancu, așa că și-a luat bastonul și a plecat în lume. Și pentru că această lume era una a basmelor, el a câștigat mult mai mult decât se aștepta. Pe lângă bogății, el a avut parte și de dragostea unei zâne adevărate. Acesta este sfârșitul? Este finalul poveștii? Nu, nu s-a terminat, e doar începutul. Ce vine ușor se duce repede – și zâna pleacă. Abia acum Iancu simte că toate bogățiile, hainele frumoase și casa mare sunt toate lipsite de valoare fără a avea pe cineva cu care să le împartă. Așa că el își ia bastonul și pornește din nou la drum. Nu-i mai pasă de comori sau de alte bogății, doar zâna aceea frumoasă de ar mai fi aici cu el încă o dată. S-ar lupta și cu diavolul însuși pentru ea. (Și chiar o va face.)
Într-o perioadă de opresiune și război, soția unui guvernator fuge de rebeli, lăsându-și în urmă copilul, în timp ce o servitoare își riscă viața pentru a salva și a crește băiatul. După ce rebeliunea este zdrobită, și se face dreptate, mama își revendică fiul. Cui îi aparține acesta? Poate exista demnitate și bunătate într-o lume care se destramă? Opera lui Brecht se derulează într-o poveste incitantă și provocatoare care evidențiază complexitatea sufletului uman, dilemele morale care apar și incompatibilitatea dintre natura umană și normele sociale. Un spectacol despre demnitate, bunătate și iubire.