Program

A fost odată ca niciodată un sat micuț în mijlocul Africii. Acolo trăia o mamă cu cei trei fii ai ei. Erau săraci lipiți pământului. Aveau totuși ceva: părul frumos a mamei, negru ca pana corbului, atât de lung încât împânzea tot satul de la un capăt la altul. Părul acesta i-a salvat din toate nenorocirile: când le era foame, îl foloseau drept năvod, când se plictiseau, săreau coarda cu el, când ploua, pur și simplu se adăposteau sub el. Însă, într-o bună zi, băieții au crescut și-au pornit în lume să-și încerce norocul… Oare părul mamei îi va ocroti în continuare?Spectacolul nostru vorbește despre iubirea necondiționată și caută răspunsul la întrebarea: cum să iubești bine? Mama Badu trebuie să învețe să nu-și sufoce copiii cu dragostea ei, la fel cum cei trei băieți trebuie să învețe că despărțirea de casă nu înseamnă uitare – și că sunt momente când trebuie să îndrăznim să îi cerem din nou ajutorul mamei.Spectacol nonverbal recomandat copiilor peste 5 ani.

A fost odată ca niciodată un sat micuț în mijlocul Africii. Acolo trăia o mamă cu cei trei fii ai ei. Erau săraci lipiți pământului. Aveau totuși ceva: părul frumos a mamei, negru ca pana corbului, atât de lung încât împânzea tot satul de la un capăt la altul. Părul acesta i-a salvat din toate nenorocirile: când le era foame, îl foloseau drept năvod, când se plictiseau, săreau coarda cu el, când ploua, pur și simplu se adăposteau sub el. Însă, într-o bună zi, băieții au crescut și-au pornit în lume să-și încerce norocul… Oare părul mamei îi va ocroti în continuare?Spectacolul nostru vorbește despre iubirea necondiționată și caută răspunsul la întrebarea: cum să iubești bine? Mama Badu trebuie să învețe să nu-și sufoce copiii cu dragostea ei, la fel cum cei trei băieți trebuie să învețe că despărțirea de casă nu înseamnă uitare – și că sunt momente când trebuie să îndrăznim să îi cerem din nou ajutorul mamei.Spectacol nonverbal recomandat copiilor peste 5 ani.

A fost odată ca niciodată un sat micuț în mijlocul Africii. Acolo trăia o mamă cu cei trei fii ai ei. Erau săraci lipiți pământului. Aveau totuși ceva: părul frumos a mamei, negru ca pana corbului, atât de lung încât împânzea tot satul de la un capăt la altul. Părul acesta i-a salvat din toate nenorocirile: când le era foame, îl foloseau drept năvod, când se plictiseau, săreau coarda cu el, când ploua, pur și simplu se adăposteau sub el. Însă, într-o bună zi, băieții au crescut și-au pornit în lume să-și încerce norocul… Oare părul mamei îi va ocroti în continuare?Spectacolul nostru vorbește despre iubirea necondiționată și caută răspunsul la întrebarea: cum să iubești bine? Mama Badu trebuie să învețe să nu-și sufoce copiii cu dragostea ei, la fel cum cei trei băieți trebuie să învețe că despărțirea de casă nu înseamnă uitare – și că sunt momente când trebuie să îndrăznim să îi cerem din nou ajutorul mamei.Spectacol nonverbal recomandat copiilor peste 5 ani.

A fost odată ca niciodată un sat micuț în mijlocul Africii. Acolo trăia o mamă cu cei trei fii ai ei. Erau săraci lipiți pământului. Aveau totuși ceva: părul frumos a mamei, negru ca pana corbului, atât de lung încât împânzea tot satul de la un capăt la altul. Părul acesta i-a salvat din toate nenorocirile: când le era foame, îl foloseau drept năvod, când se plictiseau, săreau coarda cu el, când ploua, pur și simplu se adăposteau sub el. Însă, într-o bună zi, băieții au crescut și-au pornit în lume să-și încerce norocul… Oare părul mamei îi va ocroti în continuare?Spectacolul nostru vorbește despre iubirea necondiționată și caută răspunsul la întrebarea: cum să iubești bine? Mama Badu trebuie să învețe să nu-și sufoce copiii cu dragostea ei, la fel cum cei trei băieți trebuie să învețe că despărțirea de casă nu înseamnă uitare – și că sunt momente când trebuie să îndrăznim să îi cerem din nou ajutorul mamei.Spectacol nonverbal recomandat copiilor peste 5 ani.

A fost odată ca niciodată un sat micuț în mijlocul Africii. Acolo trăia o mamă cu cei trei fii ai ei. Erau săraci lipiți pământului. Aveau totuși ceva: părul frumos a mamei, negru ca pana corbului, atât de lung încât împânzea tot satul de la un capăt la altul. Părul acesta i-a salvat din toate nenorocirile: când le era foame, îl foloseau drept năvod, când se plictiseau, săreau coarda cu el, când ploua, pur și simplu se adăposteau sub el. Însă, într-o bună zi, băieții au crescut și-au pornit în lume să-și încerce norocul… Oare părul mamei îi va ocroti în continuare?Spectacolul nostru vorbește despre iubirea necondiționată și caută răspunsul la întrebarea: cum să iubești bine? Mama Badu trebuie să învețe să nu-și sufoce copiii cu dragostea ei, la fel cum cei trei băieți trebuie să învețe că despărțirea de casă nu înseamnă uitare – și că sunt momente când trebuie să îndrăznim să îi cerem din nou ajutorul mamei.Spectacol nonverbal recomandat copiilor peste 5 ani.

A fost odată ca niciodată un sat micuț în mijlocul Africii. Acolo trăia o mamă cu cei trei fii ai ei. Erau săraci lipiți pământului. Aveau totuși ceva: părul frumos a mamei, negru ca pana corbului, atât de lung încât împânzea tot satul de la un capăt la altul. Părul acesta i-a salvat din toate nenorocirile: când le era foame, îl foloseau drept năvod, când se plictiseau, săreau coarda cu el, când ploua, pur și simplu se adăposteau sub el. Însă, într-o bună zi, băieții au crescut și-au pornit în lume să-și încerce norocul… Oare părul mamei îi va ocroti în continuare?Spectacolul nostru vorbește despre iubirea necondiționată și caută răspunsul la întrebarea: cum să iubești bine? Mama Badu trebuie să învețe să nu-și sufoce copiii cu dragostea ei, la fel cum cei trei băieți trebuie să învețe că despărțirea de casă nu înseamnă uitare – și că sunt momente când trebuie să îndrăznim să îi cerem din nou ajutorul mamei.Spectacol nonverbal recomandat copiilor peste 5 ani.

Este povestea unei prietenii aparte. A gratiilor care limitează, pe care le moștenim, pe care ni le creăm, în spatele cărora ne ascundem pentru a ne proteja, și care lasă urme. Dar este și o poveste despre libertate. Despre copilărie, vise, cerul infinit și dorința de a zbura. În centrul spectacolului inspirat din romanul omonim al lui William Wharton se află prietenia și maturizarea a doi băieți care, la prima vedere, nu au nimic în comun. Dorința lui Birdy de a zbura și fascinația pentru păsări închid un suflet sensibil într-o colivie a propriei minți și îl fac incapabil să accepte brutalitatea existenței. Al, în schimb, încearcă să evadeze din colivia sărăciei, a violenței și a unui destin moștenit, dar ajunge prizonier în propria minte, profund marcat de ororile trăite în război.Vor reuși cei doi băieți, prin trecutul lor comun, prietenia lor și prin redescoperire reciprocă, să se regăsească pe sine și, în cele din urmă, să devină liberi?

Cine n-ar vrea să fie bogat, să câștige bani mulți cu puțină muncă, să poarte haine frumoase și să locuiască într-o casă mai mare? Asta e tot ce și-a dorit și Iancu, așa că și-a luat bastonul și a plecat în lume. Și pentru că această lume era una a basmelor, el a câștigat mult mai mult decât se aștepta. Pe lângă bogății, el a avut parte și de dragostea unei zâne adevărate. Acesta este sfârșitul? Este finalul poveștii? Nu, nu s-a terminat, e doar începutul. Ce vine ușor se duce repede – și zâna pleacă. Abia acum Iancu simte că toate bogățiile, hainele frumoase și casa mare sunt toate lipsite de valoare fără a avea pe cineva cu care să le împartă. Așa că el își ia bastonul și pornește din nou la drum. Nu-i mai pasă de comori sau de alte bogății, doar zâna aceea frumoasă de ar mai fi aici cu el încă o dată. S-ar lupta și cu diavolul însuși pentru ea. (Și chiar o va face.)

A fost odată ca niciodată un sat micuț în mijlocul Africii. Acolo trăia o mamă cu cei trei fii ai ei. Erau săraci lipiți pământului. Aveau totuși ceva: părul frumos a mamei, negru ca pana corbului, atât de lung încât împânzea tot satul de la un capăt la altul. Părul acesta i-a salvat din toate nenorocirile: când le era foame, îl foloseau drept năvod, când se plictiseau, săreau coarda cu el, când ploua, pur și simplu se adăposteau sub el. Însă, într-o bună zi, băieții au crescut și-au pornit în lume să-și încerce norocul… Oare părul mamei îi va ocroti în continuare?Spectacolul nostru vorbește despre iubirea necondiționată și caută răspunsul la întrebarea: cum să iubești bine? Mama Badu trebuie să învețe să nu-și sufoce copiii cu dragostea ei, la fel cum cei trei băieți trebuie să învețe că despărțirea de casă nu înseamnă uitare – și că sunt momente când trebuie să îndrăznim să îi cerem din nou ajutorul mamei.Spectacol nonverbal recomandat copiilor peste 5 ani.

A fost odată ca niciodată un sat micuț în mijlocul Africii. Acolo trăia o mamă cu cei trei fii ai ei. Erau săraci lipiți pământului. Aveau totuși ceva: părul frumos a mamei, negru ca pana corbului, atât de lung încât împânzea tot satul de la un capăt la altul. Părul acesta i-a salvat din toate nenorocirile: când le era foame, îl foloseau drept năvod, când se plictiseau, săreau coarda cu el, când ploua, pur și simplu se adăposteau sub el. Însă, într-o bună zi, băieții au crescut și-au pornit în lume să-și încerce norocul… Oare părul mamei îi va ocroti în continuare?Spectacolul nostru vorbește despre iubirea necondiționată și caută răspunsul la întrebarea: cum să iubești bine? Mama Badu trebuie să învețe să nu-și sufoce copiii cu dragostea ei, la fel cum cei trei băieți trebuie să învețe că despărțirea de casă nu înseamnă uitare – și că sunt momente când trebuie să îndrăznim să îi cerem din nou ajutorul mamei.Spectacol nonverbal recomandat copiilor peste 5 ani.

Deși inițial a fost interzis, romanul NIMIC a devenit ulterior bibliografie obligatorie pentru elevi. NIMIC vorbește despre acele lucruri incomode, sensibile și greu de articulat din viața adolescenților. Pentru că despre unele lucruri trebuie vorbit, chiar dacă par a fi niște nimicuri. Cartea scriitoarei Janne Teller, apărut în anul 2000, a stârnit mari controverse. Ce anume trebuie să conțină o scriere pentru a provoca într-o asemenea măsură? Textul atinge întrebări fundamentale pentru adolescenți, despre negocierea viziunilor asupra lumii, chestionarea conceptelor morale și experimentarea propriei puteri și neputințe. În cele din urmă, însă, toată lumea trebuie să răspundă la întrebarea: ce este important în viață?

Spectacolul „Sub zgârietură” este o retrospectivă personală asupra luptelor din copilărie, adolescență și apoi din tinerețea timpurie. Un fel de dialog liric cu „eul” și cu publicul. Caută cu devotament esența sufletului într-o lume grăbită, încercând să găsească liniștea în vânturile schimbării constante.Cum ne vedem pe noi înșine în lumea din jurul nostru? Putem oare să ne exprimăm cele mai ascunse gânduri? Cum ne putem confrunta cu propria persoană după ce am fost frânți? Se poate oare lăsa anxietatea deoparte, o dată pentru totdeauna? Ce se află sub zgârietură?

Este povestea unei prietenii aparte. A gratiilor care limitează, pe care le moștenim, pe care ni le creăm, în spatele cărora ne ascundem pentru a ne proteja, și care lasă urme. Dar este și o poveste despre libertate. Despre copilărie, vise, cerul infinit și dorința de a zbura. În centrul spectacolului inspirat din romanul omonim al lui William Wharton se află prietenia și maturizarea a doi băieți care, la prima vedere, nu au nimic în comun. Dorința lui Birdy de a zbura și fascinația pentru păsări închid un suflet sensibil într-o colivie a propriei minți și îl fac incapabil să accepte brutalitatea existenței. Al, în schimb, încearcă să evadeze din colivia sărăciei, a violenței și a unui destin moștenit, dar ajunge prizonier în propria minte, profund marcat de ororile trăite în război.Vor reuși cei doi băieți, prin trecutul lor comun, prietenia lor și prin redescoperire reciprocă, să se regăsească pe sine și, în cele din urmă, să devină liberi?

„Toaca” este rodul a mai multor luni de colaborare între trei coregrafi români apreciați la nivel internațional – Andrea Gavriliu, Mădălina Dan și Ștefan Lupu – și compania de tineri dansatori ai Teatrului Polonez de Dans, cărora li s-au alăturat alți creatori români: dramaturga Mihaela Michailov, artistul vizual Silviu Apostol (Luda) și muzicienii Cristian Stanciu (Matze) și Claudiu Urse.Prin demersul lor, cei trei coregrafi aduc în prim-plan varietatea culturii românești, folosind tehnici și stiluri distincte, interpretând moștenirea teatrală și culturală a României, combinând muzica și dansul. Ei redescoperă tradiții românești și contestă acele stereotipuri care pot denatura receptarea culturii române contemporane.Coproducția româno-poloneză de dans este parte a Sezonului Cultural România–Polonia 2024-2025. Institutului Cultural Român de la Varșovia își propune prin astfel de proiecte să introducă publicului polonez numele unor tineri creatori relevanți pentru fenomenul artelor spectacolului din România, dar și să stabilească colaborări durabile între cele două scene.