Spectacole

Home / Spectacole

EXIT

Durata: 110 min

Undeva în Marea Britanie câțiva migranți economici sunt închiși în clădirea unui teatru dezafectat. Au sosit din diverse țări din Europa de Est: vor și să iasă de acolo și să intre undeva. Cei de afară le-au promis că totul se va rezolva și le-au spus că tot ce trebuie să facă este să aștepte. Analizăm această așteptare care pare că nu are sfârșit pe parcursul a șapte scene. Această situație de laborator este complet potrivită pentru autoexaminare. Este despre noi, cei din Est, cei din Balcani: imigranții care emigrează. Ce credem despre reflexele și obiceiurile noastre, despre tiparele noastre de comportament moștenit sau dobândit, despre lipsa noastră de încredere, prejudecățile, temerile și dorințele noastre?

Ne asemănăm, cu toții ne dorim dragoste și siguranță. Dar drumul spre aceste dorințe poate fi foarte diferit. Cum facem față unei situații în care suntem închiși? Cum se formează o comunitate? Cum se distrug relațiile vechi pentru a lăsa loc celor noi? Cum ne reformulăm scopurile? Ce facem, ce sacrificăm pentru a supraviețui? Toate aceste întrebări devin cu atât mai interesante în contextul relațiilor maghiaro-române-sârbe. Ce amintiri și fixații determină aceste relații? Cum se suprascriu diferențele culturale pe o situație de criză?

Interpretat în  maghiară, română, sârbă și engleză, cu supratitrare în română, maghiară și engleză




Frank Wedekind
Deșteptarea primăverii

Durata: 2h 20'

„Piesa înfățișează destinele unor copii, redate prin replici degajate şi scene care curg uşor.  Adulții nu pot înțelege acest calvar - deși au trecut și ei prin asemenea suferințe - nu le foloseşte bunăvoința, iar inteligența care vrea să înțeleagă e neputincioasă. Într-un sfârșit, când se produce catastrofa, fiecare părinte rămâne năuc și disperat. Și doar hazardul decide când se va produce catastrofa şi pe cine va lovi dintre copiii dominaţi de şcoala irațională, rușinându-se de instictele nou-trezite, înspăimântați, însă totuși conduși de acestea. Nici educaţia bună, nici cea proasta nu ajută la nimic. (...) Viața este  un circ imens, doar că fiecare își execută cu maximă seriozitate propria producție comică de clown, și fiecare număr reprezintă şi un salt mortal."

Lukács György

Dysphoria show

Durata: 80 min
 


Disforia este termenul grecesc pentru o tulburare predominant depresivă, care se poate manifesta prin anxietate, tristețe, iritabilitate. Într-o lume în care depresia pare omniprezentă și ne este indusă ca o stare cotidiană, spectacolul trupei timișorene atrage atenția asupra izolării individului și ne face să ne întrebăm: oare tot ceea ce considerăm că este familiar și normal, este și sănătos sau ține de obișnuință? Acest spectacol experimentează cu diagonala normalității. Ne forțează să reflectăm asupra graniței dintre normal și anormal și a spațiului cenușiu care există între ele.



 

după Molière
Improvizația de la Versailles sau Casa maimuțelor





Călătorim prin amintirile şi visele unui artist mare, prin legendele şi documentele scrise despre el. Nu există un fir narativ linear, ne aflăm în mijlocul unei amintiri. Dar a cui? A lui Molière? A contemporanilor? A noastră? Această călătorie imaginară este evocată, descoperită, împreună pe parcursul celor patru acte. Fiecare dintre ele este o lume. Fiecare anotimp, fiecare act este un spectacol. Patru spectacole contopite într-unul singur. Un circuit al dorințelor umane și artistice. De la moarte până la naștere, de la naștere până la moarte.
Sényi Fanni, dramaturg

 





Sényi Fanni
s-a născut la Szombathely, Ungaria în 1991. După studiile la Universitatea Ludwig-Maximilianus din München și la Universitatea de Știință Eötvös Lóránd, a fost admisă la Facultatea de Teatru și Film din Budapesta, la secția de dramaturgie. A lucrat ca scriitor, dramaturg și traducător la mai multe teatre din Ungaria și la teatrele de limba maghiară din Ardeal. Proiectele sale anterioare împreună cu Sardar Tagirovsky au fost comedia Burghezul gentilom de Molière și Zongota după Tamási Áron, la Teatrul Tamási Áron din Sfântu Gheorghe.

Sardar Tagirovsky s-a născut în 1985, în orașul Kazan din Rusia. Fiind copil, a ajuns în Ungaria, și mai târziu la Târgu Mureș, unde a studiat regia la Universitatea de Arte. În pofida faptului că este foarte tânăr, în ultimii doi ani a fost laureatul mai multor premii, iar spectacolele montate de Tagirovsky au fost selectate la majoritatea festivalurilor din țară și din străinătate.

Înainte de a deveni regizor, a lucrat mai mulți ani ca actor și actor păpușar şi a fost implicat în mai multe proiecte teatrale internaționale. A avut, astfel, ocazia să înveţe mai multe tehnici și metode de instruire a actorilor, tehnici pe care le folosește cu success și în montările lui. În ultimii ani organizează, aproape lunar, workshopuri și ateliere pentru actori la Budapesta. A definit o nouă metodă, îmbinând metodele Michael Cehov și Stanislavski-Strasberg cu biomecanica lui Meyerhold, astfel ca actorii să participe la conturarea fiecărui personaj. Amprentele acestei metode sunt recognoscibile în spectacolele sale.

 

Shakespeare, Sonnet 66

Durata: 80 min
Mă uit scârbit la tot, și-aș vrea să mor, 
Decât să-l văd slăvit pe ticălos, 
Iar pe sărman de râsul tuturor, 
Să-l văd tăgăduit pe credincios, 

Pe vrednicul de cinste oropsit, 
Și pe femei batjocorite crunt, 
Pe cel făr' de prihană pedepsit, 
Și pe viteaz răpus de cel mărunt, 

Și artele sub pintenul despot.
să văd prostia doctor la deştepţi
Și adevărul, "vorbă de netot", 
Și strâmbul poruncindu-le la drepți.

Mă uit scârbit la tot, și bun rămas!
Dar dacă mor, iubirea-mi cui o las?

(Traducere de Mihnea Gheorghiu) 

Ultima mutare

Durata: 1h 45'
Fantomele unui trecut glorios. Elegia grotescă a patru actori rămași fără casă și fără loc de muncă, pentru care singurul timp acceptabil este trecutul și singura realitate suportabilă este compusă din propriile amintiri. O mărturisire onestă despre actori și de la actori, care se tem, se bucură, se înjură și iubesc precum ceilalți. Și nu în ultimul rând, râd de sine la fel cum râdem noi privindu-ne în oglindă. Un cântec de lebădă ironic, scris pe patru voci... o ultimă mutare.

Tuncer Cücenoğlu
Avalanșa

Durata: 1h 20'
Se poate reglementa fiecare aspect al vieții? Și oare la ce fel de viață putem spera acolo unde și nașterea este privită cu dispreţ? Într-un sat în care și cel mai mic zgomot poate aduce moartea, înconjuraţi de munții înzăpeziţi, trăind sub amenințarea constantă a unei avalanșe și a morții, oamenii sunt nevoiți să ia măsuri şi să trăiască după reguli care, pe termen lung, fac viața imposibilă. Nouă luni de tăcere, trei luni de serbări, zgomot și viață. Într-o lume marcată de amenințarea pericolului, într-o lume coordonată de o frică irațională, oare o viaţă nouă are dreptul ei la adevăr?

Mai spun atât şi plec...

Durata: 50'
Un nume. Două date și o liniuță între ele. Parcă ar fi de ajuns. Parcă doar cu această liniuță am putea spune totul. Despre cum a trăit, ce fel de om era, dacă a iubit ciocolata sau care era culoarea sa preferată. De câte ori a plâns de fericire și de câte ori de tristețe? Dacă s-a îndrăgostit vreodată... Și ce credea despre viață și moarte...

Spectacolul actrițelor Levko Esztella și Magyari Etelka împletește ușor, cu gesturi fine, firele pierderii, iertării și acceptării. Nu caută răspunsuri, ci întreabă, explorează și subliniază. Aduce mai aproape de noi și în același timp pune între ghilimele lucruri despre care nu vrem sau nu prea vorbim. Nu judecă, doar ne arată. Arată fragilitatea vieții, irevocabilitatea atingerilor și a cuvintelor rostite, plenitudinea vieții care, la un moment dat, inevitabil se reîntoarce în sine. Ne dă timp și spațiu să putem vorbi despre toate lucrurile care ar trebui spuse înainte să plecăm...

Scufița roșie

Durata: 50'
Reimaginată de Bereczki Csilla, „Scufița roșie" este o călătorie prin istoria muzicii de la Mozart la recompunerea motivelor folclorice și înapoi. Reauzim compoziţiile lui Prokofiev, Stravinski, Bach, Şostacovici și Ravel, melodii ce devin fondul pe care este proiectată clasica poveste a fetiței, a lupului, a bunicuței și a vânătorului. Un spectacol non-verbal pentru copii mici şi mari.

Înregistrarea muzicală a fost realizată de Válik László.
Trompetă - Meggyes Ádám
Vioară - Tijana Stanković
Violoncel - Márkos Albert
Contrabas - Ajtai Péter
Acordeon - Móser Ádám
Violă, tobe - Porteleki Áron
 

Recomandat copiilor peste 4 ani.

Liviu Lucaci
Frați de cruce

Spectacolul vorbește despre dragostea care se luptă să răzbească în încleștarea cu povara istoriei. O poveste cu fantome și multă iubire, desfășurată în mansarda unei case vechi. Vera și Luca, un cuplu de îndrăgostiți, revizitează înainte de a se căsători trecutul familiilor lor, care se dovedește a fi plin cu fantomele și păcatele strămoșilor, aparent cele mai mari obstacole în calea unui viitor fericit.
 
Liviu Lucaci este unul dintre cei mai multilaterali artiști din lumea teatrală română. În ultimii ani a lucrat nu numai ca actor, dar și ca profesor, regizor și scriitor. În momentul de față este profesor la Universitatea de Teatru și Televizune Ion Luca Caragiale din București și joacă pe scenele teatrelor bucureștene. Textul lui, Frați de cruce, a fost nominalizat în 2011 de către UNITER la premiul pentru Cel mai bun text dramatic în limba română al anului.

Maghiar

Durata: 1h 20'
Coproducţie cu Teatrul Kosztolányi Dezső din Subotica.

Oricât am încerca să o aprofundăm şi să o descriem prin alte trăsături, identitatea națională este definită ca identitate lingvistică. Limba în care vorbim este singurul lucru palpabil. Minoritățile etnice sunt definite în raport cu minoritatea din care fac parte, cu populaţia majoritară, și nu în ultimul rând, cu ţara maternă. Ele nu pot deveni altfel, pentru că li se reaminteşte încontinuu, din toate părţile şi în mod accentuat, că trebuie să fie ceea ce sunt. Pentru că sunt diferite de majoritate şi au simţul obligaţiei faţă de identitatea proprie, minorităţile etnice sunt confruntate cu identitatea care le-a fost desemnată – atât de câtre comunitatea majoritară străină, cât și de câtre comunitatea minoritară proprie. Minoritățile nu pot fi diferite. Iar exact prin acest paradox devin altfel. Ele sunt, de fapt, metafora “altfelului”. Oameni care nu aparțin pe deplin niciunui loc. Şi care nu au o casă proprie. În același timp, își creează viziunea despre lume prin prisma complexul propriu de inferioritate și de superioritate. Subordonat, dar care se crede superior. Individul care încearcă să fie acceptat, dar totodată să rămână altfel.


De fapt am vorbit de nenumerate ori despre cum suntem noi altfel, cum ne asemănăm, și v-am tot zis, aproape blasfemic, ce credeam noi a fi adevărat despre voi, despre noi. Stereotipiile, marile adevăruri, critica, lipsa sau eșecul, chiar și victoria responsabilității politice și sociale, toate acestea sunt numai inspirații, nimic mai mult, în nici un caz nu este mai important decât mesajul ce refuză limba vorbită, cea determinată prin termeni naționaliști. Dacă nu vor înțelege în maghiară, vor înțelege altfel. De altfel, maghiara o înțeleg numai maghiarii. Nu mă interesează ce este comun în noi, sau ce ne deosebește. La urma urmei, fiecare limbă este menită nu să comunice sensuri naționale, ci cele universale, ceea ce este universal uman. La urma urmei despre asta este vorba în spectacol. Despre o limbă umană. Despre o limbă umană teatrală. Această întâmplare teatrală se desfășoară în starea de dinaintea și de după a limbii, iar adevărul acestei limbi se manifestă estetic și poetic. Nu încearcă să povestească, nu încearcă să fie povestit. Refuză limba vorbită, se opune acesteia. De ce?

Márai Sándor
Pace în Itaca

Despre ce ar putea fi romanul lui Márai Sándor, Pace în Itaca? Pe de o parte despre poveștile mitologice cu Ulise, Penelopa, Menelau și Elena? Dar ar putea fi la fel de bine și despre creștinism, despre comunism, democrație și liberul arbitru. Este o poveste despre mituri și mesajul lor universal. Pace în Itaca deschide o lume decadentă, care se află la un pas se la demolare totală. Zei diabolici, eroi uitați de mult și lumea lor care se îndreaptă către un apus inevitabil. Viitorul din Pace în Itaca este prezentul nostru, realitatea noastră cu de toate, bune și rele. Pace în Itaca este o poveste cu rădăcini antice, scrisă în a doua parte a secolului XX, dar înfiptă parcă în realitățile secolului XXI.

 

Fedor Šili

Radu Afrim
Detalii naive, total lipsite de profunzime din viaţa şi moartea unor spectatori

Durata: 2h 40'
Ar trebui să renunț la actori. Ar trebui să construiesc o poveste crazy de tot cu spectatorii! Cum aş putea să-i fac pe spectatori să acţioneze în transă, să-şi trăiască la intensitate maximă o oră jumate din viaţă, un concentrat de viaţă excentrică, fără reţineri, tabu-uri şi prejudecăţi, timp de nouăzeci de minute? Cum aş putea să le dau spectatorilor iluzia că viaţa lor poate fi la fel de magică și imprevizibilă ca o piesă de teatru atât de bine scrisă…. încât traversează secolele… cu lejeritatea cu care o leoaică traversează o savană plină de flamingo roz. Ba chiar mai mult decât atât. Cum aş putea să-i fac pe spectatori să ignore total ce se întâmplă pe scenă şi astfel ei să devină buricul pământului, acolo în sală, timp de o oră jumate? (Radu Afrim)

Shake Kvartett
Zi-i!

Durata: 1h 30'

Gerome Ragni – James Rado – Galt MacDermot
Hair

 Manifestul unei generații, unei epoci, unui stil de viață. Probabil cel mai cunoscut musical din istoria teatrului și a filmului, Hair s-a născut în anii ‘60 ca un fel de anti-propagandă a războiului din Vietnam. Majoritatea oamenilor care cunosc această operă crucială a secolului XX, consideră că este o poveste tipic americană, care fără contextul său cultural și istoric își pierde adevărata valoare. Dar, dintr-un alt punct de vedere, spectacolul în regia lui Puskás Zoltán, interpretat de actorii Teatrului Maghiar de Stat ”Csiky Gergely” se transfromă într-o poveste a realității noastre europene.

Vasili Sigariev
Guppi

Durata: 1h 40'
 „Sunt guppi, vă amintiţi? Pot să trăiesc şi în canal. Aşa că pot şi în iad, sigur. Numai că nu pot să ajung acolo. Trebuie să mă întâlnesc cu tata şi cu Liza. Iar ei sigur nu-s în iad. Ci acolo. Unde e bine. Adică în rai. Aşa că şi eu trebuie să mă duc acolo. Ca să-i văd. De aceea n-am voie să fac nimic rău. Pentru că acolo sigur e mare înghesuiala. Atât de mulţi oameni buni sunt acuma. De pildă, dumneavoastră. Răi abia dacă mai există. Cel mult în străinătate. La noi nu există. La noi fiecare e bun. Aşa că e posibil ca să nu fie acolo loc pentru toţi. Pentru că sigur că nici acolo nu-s locuri nelimitate. Nu-i de cauciuc. Raiul, adică.” (Fragment din piesă)

Pagina noastră folosește cookie-uri!


Acest site folosește module cookie pentru optimizarea experienței utilizatorilor, cât și pentru o navigare mai sigură. Descrierea acestora și politica noastră de utilizare poate fi citită aici

Vă rugăm să citiți și politica noastră de confidențialitate a datelor.

Selecție cookie