Spectacole
Jordi GalceranBurundanga, sau masca, bascii și marfa
Piesele dramaturgului și traducătorului catalan contemporan Jordi Galceran se petrec în timp real, într-un singur loc, dețin un umor copleșitor, timp ce – aproape pe neobservate – oferă spre dezbatere subiecte despre societatea actuală. Cea mai cunoscută piesă a lui, „Metoda Grönholm”, a fost prezentată pe mai multe scene din țară, atât în limba maghiară, cât și în limba română.
„Nu știam asta, atâta tot. De unde ar fi trebuit să știu, dacă nu mi-a zis niciodată? Manel lucrează la birou, repară calculatoare, maică-sa cântă într-un cor de femei, el joacă fotbal în sală în fiecare sâmbătă, îți seamănă a viață de terorist?”
Recomandat spectatorilor peste 14 ani.
O coproducție a Teatrului Maghiar de Stat „Csiky Gergely” din Timișoara cu Teatrul de Nord Satu Mare – Trupa „Harag György”.
Bartis AttilaDepravare
Dragostea și moartea constituie două surse inepuizabile pentru artă. Dar ce înseamnă mai precis dragostea, și ce anume moartea? În ce măsură poate viața să fie înlocuită de artă? Oare ce rămâne din opera cuiva mărturisește fără îndoială despre existența omului?
Scriitorul Bartis Attila, născut la Târgu Mureș, a devenit în ultimii ani un reprezentant esențial al literaturii maghiare contamporane, nu doar datorită romanelor sale („Tihna”, „Plimbarea”, „Sfârșitul”), dar și datorită pieselor de teatru, semnate și – la un moment dat – regizate de el. Prin analizarea deviațiilor iubirii și vieții, piesa „Depravare” (2005) pune sub semnul întrebării noțiunile complexe ale Artei, Egoului, Egoismului și Iubirii.
Interzis spectatorilor sub 16 ani
Alan Alexander MilneUrsulețul Winnie Puh
Atragem atenția spectatorilor că în cadrul spectacolului au șansa să se întâlnească cu un elefant sau cu o nevăstuică - sau chiar două, dacă își aduce și nevast(uic)a.
Spectacolul are un umor specific și oferă – atât pentru cei mici cât și pentru cei mari – distracție și relaxare, și mai ales noutăți (melodii neauzite) chiar și pentru cei care îi cunosc deja pe locuitorii Pădurii Magice.
după ”Eram 12 femei” de Forgách AndrásMică neînțelegere cosmică
Ai simțit oare vreodată că te umfli și te îngrași în preajma familiei sau a partenerului/partenerei; Sau, dimpotrivă: slăbești până la os trăind lângă un bărbat sau o femeie? Ce-ai zice oare dacă ai rămâne cu 20 de kilograme în plus sau în minus după un simplu zbor cu avionul?
Alta propunere de situație neobișnuită: vrei să te faci cântăreț, însă te trezești în vagonul-restaurant pe ruta Brașov-Budapesta, vânzând pe perioadă limitată carne expirată.
De ce simți din senin un dor inexplicabil față de cineva care nu este deloc genul tău, să nu mai zic că se află la o distanță culturală insumontabilă, de exemplu, trăiește la Polul Nord?
Oare cum se face dragoste în starea de imponderabilitate, cum trăiesc astronauții?
Ce poate să ne ofere un maestru adevărat?
Matei VișniecBuzunarul cu pâine
Un spectacol creat și interpretat de Kiss Attila și Molnos András Csaba
BĂRBATUL CU BASTON: Enormă capacitate de indignare, agresiv, manipulator, duplicitar, încapățănat, puțin laș, puțin fricos, dispus să se lase cu ușurință înduioșat de probleme pe care nu le poate rezolva, fidel propriilor sale limite, suspicios, perfect pentru rolul de victimă a destinului, dar preferă să fie călău.
BĂRBATUL CU PĂLĂRIE: Ușor de impresionat, ambiguu, șiret, impulsiv, dar și calculat, complice, secretos, puțin laș, liric în momentele de neputință, împăcat cu propria sa conștiință, convins că poate salva lumea prin amânarea acțiunii, generos când nu îl costă nimic.
„Morala acestei istorii atinge partea invizibilă a laşităţii noastre, atât de caracteristică naturii umane. Din cauza filosofării excesive pe tema virtuţilor şi frumuseţii acţiunii, personajele mele rămân paralizate tocmai atunci când ar trebui neapărat să acţioneze. Asta nu vă aminteşte de ceva cunoscut?” (Matei Vişniec)
după Hans Christian AndersenCrăiasa Zăpezii
Pe scena teatrului timișorean, opera clasică a lui Hans Christian Andersen se transformă într-o poveste dulce-amăruie, care oferă celor mici și celor mari posibilitatea de a alege de care parte vor fi în războiul etern dintre inimă și rațiune.
Recomandat publicului peste 7 ani.
Patrick EllsworthDansând în noapte
Jörg GraserRabenthal
Instinctele noastre primare ne privesc din acvariul aflat undeva între absurditatea decadenței burgheze și farmecul senzual al carnalității sufocante. Un bucătar de pește, un chelner, un client plictisit și soția lui au dat drumul unui joc neobișnuit. „Mă întreb câteodată, dacă tu ai fi mai puțin crud cu mine, eu te-aș putea iubi mai puțin?”
Forbidden Books
Adaptare în maghiară: Panna Adorjáni
Traducere în română: Oana Hodade
Co-producători:
Festivalul TESZT, Teatrul Maghiar de Stat „Csiky Gergely”, Timișoara
Festivalul Temps d'Images, Asociația ColectivA, Cluj-Napoca, România
Instytut Adama Mickiewicza/Adam Mickiewicz Institute, Polonia
Fabrica de Pensule, Cluj-Napoca
Parteneri:
Universal Pleasure Factory
Mulțumiri:
Panna Adorjáni și Familia
Arni
Bhkata
Catinca Drăgănescu
Marta Keil
Gzregorz Reske
Michał Rogulski
Sandra Bullock
Expunând elemente autobiografice ale actorilor din copilărie sau adolescență (fotografii sau înregistrări video de familie), spectacolul încearcă să descifreze care au fost influențelele culturale importante pentru „mileniali", sau Generația Y, tineri care s-au maturizat după trecerea în noul mileniu, în contextul exploziei lumii digitale. Investigăm cât de vulnerabili sau puternici sunt ei într-o lume cu acces neîngrădit la informație, care totuși le limitează capacitatea de relaționare, atașament sau îngreunează discernerea priorităților.
Creatorii spectacolului încearcă să își traducă nostalgia est-europeană cu aromă de Hubba Bubba, într-un limbaj modern precum un apartament studenţesc gata mobilat cu cele mai bune şi ieftine articole de la IKEA. Vă oferim trecutul şi prezentul nostru trăit şi/sau imaginar. Al nostru, dar și al vostru. Forbidden Books sărbătorește încercările noastre eșuate de a da sens lipsei noastre de importanță într-o lume care este pe cât de izolată, pe atât de virală. Oricât de curajoşi am părea, nu renunţăm la prezumţia de nevinovăţie în căutarea noastră de poezie serioasă în timpurile post-ironice.
Görgey GáborWiener Walzer
În acest joc întrebarea nu este: cine este vinovatul, ci: oare cine poate să rămână nevinovat până la sfârșit ?
după Heinrich von KleistMarchiza O.
Textul lui Heinrich von Kleist, „Marchiza O.", este metafora aservirii totale. Urât, sentimentalist și absurd în același timp. Fiind inconștientă, Marchiza O. este violată de soldatul care cu puțin itmp în urmă o ajutase să scape din ghearele unui alt violator. Câteva luni mai târziu, tânăra marchiza își dă seamă că este însărcinată, dar nu poate să dea o explicație lumii, cum s-a petrecut acest lucru, astfel că familia o reneagă. Ca un ultim act de disperare, încearcă să-l găsească pe tatăl copilului ei printr-un anunț publicat în ziar.
(Szász Hanna, dramaturg)
EXIT
Undeva în Marea Britanie câțiva migranți economici sunt închiși în clădirea unui teatru dezafectat. Au sosit din diverse țări din Europa de Est: vor și să iasă de acolo și să intre undeva. Cei de afară le-au promis că totul se va rezolva și le-au spus că tot ce trebuie să facă este să aștepte. Analizăm această așteptare care pare că nu are sfârșit pe parcursul a șapte scene. Această situație de laborator este complet potrivită pentru autoexaminare. Este despre noi, cei din Est, cei din Balcani: imigranții care emigrează. Ce credem despre reflexele și obiceiurile noastre, despre tiparele noastre de comportament moștenit sau dobândit, despre lipsa noastră de încredere, prejudecățile, temerile și dorințele noastre?
Ne asemănăm, cu toții ne dorim dragoste și siguranță. Dar drumul spre aceste dorințe poate fi foarte diferit. Cum facem față unei situații în care suntem închiși? Cum se formează o comunitate? Cum se distrug relațiile vechi pentru a lăsa loc celor noi? Cum ne reformulăm scopurile? Ce facem, ce sacrificăm pentru a supraviețui? Toate aceste întrebări devin cu atât mai interesante în contextul relațiilor maghiaro-române-sârbe. Ce amintiri și fixații determină aceste relații? Cum se suprascriu diferențele culturale pe o situație de criză?
Interpretat în maghiară, română, sârbă și engleză, cu supratitrare în română, maghiară și engleză
Frank WedekindDeșteptarea primăverii
„Piesa înfățișează destinele unor copii, redate prin replici degajate şi scene care curg uşor. Adulții nu pot înțelege acest calvar - deși au trecut și ei prin asemenea suferințe - nu le foloseşte bunăvoința, iar inteligența care vrea să înțeleagă e neputincioasă. Într-un sfârșit, când se produce catastrofa, fiecare părinte rămâne năuc și disperat. Și doar hazardul decide când se va produce catastrofa şi pe cine va lovi dintre copiii dominaţi de şcoala irațională, rușinându-se de instictele nou-trezite, înspăimântați, însă totuși conduși de acestea. Nici educaţia bună, nici cea proasta nu ajută la nimic. (...) Viața este un circ imens, doar că fiecare își execută cu maximă seriozitate propria producție comică de clown, și fiecare număr reprezintă şi un salt mortal."
Dysphoria show
Disforia este termenul grecesc pentru o tulburare predominant depresivă, care se poate manifesta prin anxietate, tristețe, iritabilitate. Într-o lume în care depresia pare omniprezentă și ne este indusă ca o stare cotidiană, spectacolul trupei timișorene atrage atenția asupra izolării individului și ne face să ne întrebăm: oare tot ceea ce considerăm că este familiar și normal, este și sănătos sau ține de obișnuință? Acest spectacol experimentează cu diagonala normalității. Ne forțează să reflectăm asupra graniței dintre normal și anormal și a spațiului cenușiu care există între ele.
după MolièreImprovizația de la Versailles sau Casa maimuțelor
Călătorim prin amintirile şi visele unui artist mare, prin legendele şi documentele scrise despre el. Nu există un fir narativ linear, ne aflăm în mijlocul unei amintiri. Dar a cui? A lui Molière? A contemporanilor? A noastră? Această călătorie imaginară este evocată, descoperită, împreună pe parcursul celor patru acte. Fiecare dintre ele este o lume. Fiecare anotimp, fiecare act este un spectacol. Patru spectacole contopite într-unul singur. Un circuit al dorințelor umane și artistice. De la moarte până la naștere, de la naștere până la moarte.
Sényi Fanni s-a născut la Szombathely, Ungaria în 1991. După studiile la Universitatea Ludwig-Maximilianus din München și la Universitatea de Știință Eötvös Lóránd, a fost admisă la Facultatea de Teatru și Film din Budapesta, la secția de dramaturgie. A lucrat ca scriitor, dramaturg și traducător la mai multe teatre din Ungaria și la teatrele de limba maghiară din Ardeal. Proiectele sale anterioare împreună cu Sardar Tagirovsky au fost comedia Burghezul gentilom de Molière și Zongota după Tamási Áron, la Teatrul Tamási Áron din Sfântu Gheorghe.
Sardar Tagirovsky s-a născut în 1985, în orașul Kazan din Rusia. Fiind copil, a ajuns în Ungaria, și mai târziu la Târgu Mureș, unde a studiat regia la Universitatea de Arte. În pofida faptului că este foarte tânăr, în ultimii doi ani a fost laureatul mai multor premii, iar spectacolele montate de Tagirovsky au fost selectate la majoritatea festivalurilor din țară și din străinătate.
Înainte de a deveni regizor, a lucrat mai mulți ani ca actor și actor păpușar şi a fost implicat în mai multe proiecte teatrale internaționale. A avut, astfel, ocazia să înveţe mai multe tehnici și metode de instruire a actorilor, tehnici pe care le folosește cu success și în montările lui. În ultimii ani organizează, aproape lunar, workshopuri și ateliere pentru actori la Budapesta. A definit o nouă metodă, îmbinând metodele Michael Cehov și Stanislavski-Strasberg cu biomecanica lui Meyerhold, astfel ca actorii să participe la conturarea fiecărui personaj. Amprentele acestei metode sunt recognoscibile în spectacolele sale.