Spectacole
Andrzej Saramonowicz Testosteron
Ce caracterizează un bărbat adevărat? Muşchii? Barba şi mustaţa? Puterea? Banii? Biologia are o explicaţie simplă şi eternă: testosteronul.
Şapte poveşti nu chiar atât de diferite, care până la urma urmei se dovedesc a fi o singură poveste comună a vieţii, a iubirii, a sexualităţii şi a secretelor cele mai adânci ale sufletului. Povestea fiecăruia dintre personaje se conturează prin conştientizarea propriilor eşecuri legate de relaţiile cu femeile, care căpătă dimensiuni diferite la fiecare dintre ei.
Coproducţie cu Teatrul German de Stat Timişoara Moliendo Café
Durata: 1h 40'
Scena e împărţită de un zid transparent. Dincolo de ea e un personaj din altă lume, unul care are saci plini... E cafea. El stă acolo încercând să treacă dincoace... Dar dincoace e lumea astălaltă. Jocul fanteziei funcţionează minunat.
La mese servesc chelneri; sunt servite fel de fel de persoane – de la intelectuali la boschetari. E lumea cafenelelor de astăzi. Au venit aici fie pentru cafeaua “politică”, pentru cafeaua “erotică”, pentru cafeaua altor şi altor versiuni de acest fel. Aici se discută, au loc reglări de conturi, dispute de familie etc, etc. Doar cafeaua e prilej pentru orice: întâlnire cu o persoană dragă sau pentru discuţii fără sens, dar şi pentru meditaţii, bârfeli, mărturisiri... Şederea la o cafea îţi poate ordona gândurile, îţi provoacă idei... Aici e istoria, aburul cafelei ajungând parcă din secolele din urmă.
(Maria Sarbu, Jurnalul)
Gimesi Dóra - Fekete Ádám Noditza
- Se știe că zânele pe lumea asta sunt numeroase ca nodurile de pe firul vieţii. Zânele primăverii, zânele bucătăriei, zânele vatmanilor etc. Dar este o clasă de zâne din care există doar una.
Aceasta e Noditza.
- Şi cine-i aia?
- Eu.
- Asta e dusă cu pluta!.
- Acum se pune problema: ce face Noditza asta?
Păi face noduri, vă rog frumos. Ghemuri. Legături. Dar ce noduri, ce ghemuri, ce tricotează?
Şireturi, desigur. Leagă şireturile domnişorilor şi domnişoarelor şi nu există foarfecă, cuţit, vrajă care ar putea desface nodurile Noditzei.
Și dacă totuși există? Și nici nu e vrajă?
Aceasta e Noditza.
- Şi cine-i aia?
- Eu.
- Asta e dusă cu pluta!.
- Acum se pune problema: ce face Noditza asta?
Păi face noduri, vă rog frumos. Ghemuri. Legături. Dar ce noduri, ce ghemuri, ce tricotează?
Şireturi, desigur. Leagă şireturile domnişorilor şi domnişoarelor şi nu există foarfecă, cuţit, vrajă care ar putea desface nodurile Noditzei.
Și dacă totuși există? Și nici nu e vrajă?
Wajdi Mouawad Incendii
Într-o lume pe care foarte mulți dintre noi o percepem ca fiind tot mai rece și mai individualistă, trecutul şi poveștile înaintașilor noștri rămân adesea într-un plan secundar. Dar nu ne putem raporta just nici la prezent, nici la viitor fără să privim în trecut, căci acolo se află „adevăruri care nu pot fi revelate decât cu condiţia de a fi descoperite”, după cum susține unul dintre personajele centrale din piesă.
Montat în premieră națională la Teatrul Maghiar de Stat „Csiky Gergely” din Timișoara, textul Incendii de Wajdi Mouawad (canadian de expresie franceză, cu origini libaneze), este o poveste de tip puzzle despre pierderea unui trecut misterios și plin de tenebre, ce se lasă cu greu recuperat. Subiectul reprezintă parcursul sinuos și inițiatic al gemenilor Jeanne și Simon, în încercarea acestora de a decripta trecutul mamei lor care, înainte de moarte, a tăcut cinci ani de zile.
Piesa a fost adaptată pentru filmul omonim nominalizat la premiile Oscar la categoria „Cel mai bun film străin” al anului 2011.
Montat în premieră națională la Teatrul Maghiar de Stat „Csiky Gergely” din Timișoara, textul Incendii de Wajdi Mouawad (canadian de expresie franceză, cu origini libaneze), este o poveste de tip puzzle despre pierderea unui trecut misterios și plin de tenebre, ce se lasă cu greu recuperat. Subiectul reprezintă parcursul sinuos și inițiatic al gemenilor Jeanne și Simon, în încercarea acestora de a decripta trecutul mamei lor care, înainte de moarte, a tăcut cinci ani de zile.
Piesa a fost adaptată pentru filmul omonim nominalizat la premiile Oscar la categoria „Cel mai bun film străin” al anului 2011.
7/7
Durata: 50'
Lumea-ntreagă e o scenă şi toţi oamenii-s actori.
Răsar şi pier cu rândul, fiecare:
Mai multe roluri joacă omu-n viaţă,
Iar actele sunt cele şapte vârste.
Întâi e prunc : în braţele dădacei
Scânceşte, ţipă şi nu-şi află locul.
Şcolar apoi, cu un ghiozdan în mână
Şi faţa fragedă ca zorii zilei,
Târându-se spre şcoală-ncet ca melcul.
Pe urmă-ndrăgostit, suflând încins
Ca un cuptor, cântă cu glasul stins
Sprâncenele-mbinate ale iubitei.
Soldat pe urmă, suduind amarnic,
Bărbos şi mustăcios ca leopardul,
Gata să se-ncaiere oricând,
Dând buzna, până-n gurile de tun,
Să-nhaţe băşicuţa de săpun
A gloriei. Judecător, apoi,
Cu pântec rotofei, mai mare dragul,
Plin de claponi şi barba rotunjită
Cu vorba înţeleaptă şi ochii încruntaţi –
Aşa îşi joacă rolul.
Ciorapi de lână poartă-n vârsta-a şasea,
Papuci şi ochelari pe nas,
Nădragi în care descărnatele-i picioare
Plutesc ca-n nori; bărbătescu-i glas
Piţigăiat e iar, ca de copil.
În scena cea din urmă care-ncheie
Peripeţiile acestui basm,
E prunc din nou, nimic nu ţine minte,
Dinţi n-are, n-are ochi, nici gust – nimic.
W. Shakespeare: Cum vă place
traducere: Virgil Teodorescu
Răsar şi pier cu rândul, fiecare:
Mai multe roluri joacă omu-n viaţă,
Iar actele sunt cele şapte vârste.
Întâi e prunc : în braţele dădacei
Scânceşte, ţipă şi nu-şi află locul.
Şcolar apoi, cu un ghiozdan în mână
Şi faţa fragedă ca zorii zilei,
Târându-se spre şcoală-ncet ca melcul.
Pe urmă-ndrăgostit, suflând încins
Ca un cuptor, cântă cu glasul stins
Sprâncenele-mbinate ale iubitei.
Soldat pe urmă, suduind amarnic,
Bărbos şi mustăcios ca leopardul,
Gata să se-ncaiere oricând,
Dând buzna, până-n gurile de tun,
Să-nhaţe băşicuţa de săpun
A gloriei. Judecător, apoi,
Cu pântec rotofei, mai mare dragul,
Plin de claponi şi barba rotunjită
Cu vorba înţeleaptă şi ochii încruntaţi –
Aşa îşi joacă rolul.
Ciorapi de lână poartă-n vârsta-a şasea,
Papuci şi ochelari pe nas,
Nădragi în care descărnatele-i picioare
Plutesc ca-n nori; bărbătescu-i glas
Piţigăiat e iar, ca de copil.
În scena cea din urmă care-ncheie
Peripeţiile acestui basm,
E prunc din nou, nimic nu ţine minte,
Dinţi n-are, n-are ochi, nici gust – nimic.
W. Shakespeare: Cum vă place
traducere: Virgil Teodorescu
după basmul lui Lázár Ervin Zâna cu şapte capete
„Cine-i cel cu şapte capete?”
„E monstrul cu şapte capete, cel care te-a blestemat...”
Într-o lume perfectă, unde toată lumea arată de parcă ar fi ieşit dintr-o revistă de modă, unde toţi sunt frumoşi şi faimoşi, perfecţi şi de succes, cum îşi găseşte locul cel care e altfel decât ceilalţi?
Spectacolul este inspirat din basmul Zâna cu şapte capete, scris de scriitorul maghiar Lázár Ervin şi este o poveste despre acceptarea de sine şi a celorlalţi. Subiectul a fost transpus în prezent nostru, acela care, prin aşteptările sale perfect lustruite, ne îngreunează viaţa.
după Nick Hornby Sus în adâncuri
Durata: 1h 40'
În noaptea de Revelion viaţa a patru străini se schimbă pentru totdeauna. Chiar în momentul în care au luat decizia de-a renunţa.
Spectacolul Sus în adâncuri este o comedie neagră care ne înfăţişează patru protagonişti confruntaţi cu teme precum singurătatea, depresia şi sinuciderea. Acţiunea începe în noaptea de Revelion, când viaţa lui Martin, prezentator TV decăzut, a lui Maureen, mamă singură cu un copil bolnav, a lui JJ, un tânăr cu ambiţia de a deveni star şi a lui Jess, fiica rebelă a unui politician, se schimbă pentru totdeauna. Montarea este comică, păstrând o adâncime umană reală.
Spectacolul Sus în adâncuri este o comedie neagră care ne înfăţişează patru protagonişti confruntaţi cu teme precum singurătatea, depresia şi sinuciderea. Acţiunea începe în noaptea de Revelion, când viaţa lui Martin, prezentator TV decăzut, a lui Maureen, mamă singură cu un copil bolnav, a lui JJ, un tânăr cu ambiţia de a deveni star şi a lui Jess, fiica rebelă a unui politician, se schimbă pentru totdeauna. Montarea este comică, păstrând o adâncime umană reală.
Personajele din Sus în adâncuri nu sunt eroi tragici, nici nu ar putea fi. Acest spectacol funcţionează ca o critică a timpurilor şi a societăţii în care trăim, într-un mod în care problemele şi personajele prezentate ne par absolut reale şi legitime.
Afacere murdară
Frica, neîncrederea, vulnerabilitatea și agresiunea stau ghemuite pe rafturile sufletului. Pe dinafară, nu transpare nimic. Degeaba scrijelim glazura, foarte rar vedem dincolo de suprafaţă. Vitrine murdare. Gesturi ambigue. Mesaje mâzgălite. Ordine opuse. Deodată. Ne obişnuim cu lacrimile. Şi cu zâmbetele contrare. Ne agăţăm de convingeri potrivnice. Mai putem, oare, să ne privim direct în ochi? De ce ne stau gândurile cu ochii plecaţi?
Martin McDonagh Regina frumuseții din Leenane
Englezul de origine irlandeză Martin McDonagh își scrie piesele de mare succes despre îndepărtatele meleaguri irlandeze într-un stil inconfundabil. Ne înfăţişează destine tragice, mărunte, aflate în situaţii limită, aparent fără ieșire, cu o cunoaștere profundă a naturii umane, cu mult umor negru, sfâșietorși deseori în culori terifiante. Felul în care eroii noștri de zi cu zi se luptă cu marile probleme ale vieții e impresionant, emoționant, dar şi amuzant.
Premiera absolută a piesei Regina frumuseții din Leenane a avut loc în anul 1996, iar în limba maghiară textul a fost pus în scenă pentru prima dată în 1997, în traducerea lui Upor László, regizorul spectacolului timișorean.
Acest mic sat irlandez numit Leenane se află foarte departe de Timișoara, Novi Sad sau chiar Budapesta. Dar întâmplările din această piesă sunt de zi cu zi, chiar şi aici. Sper sincer că răsturnările de situaţie şi momentele cele mai dramatice din piesă îi sunt cunoscute spectatorului numai din auzite. Rar mai găsim printre noi pe cineva atât de norocos/ghinionist, care să nu fi experimentat pe propria-i piele agoniile, respectiv frumuseţea ciudată şi profundă a relaţiilor dintre personajele interdependente, fără nicio speranţă. Aşadar Leenane este aici, iar noi suntem acolo în Leenane. - Upor László
Samuel Beckett O, ce zile frumoase!
„O, ştiu prea bine, când doi oameni sunt împreună - aşa cum suntem noi - când unul îl vede pe celălalt, nu înseamnă neapărat că şi celălalt îl vede pe el, viaţa m-a învăţat şi... asta."
O, ce zile frumoase! vorbeşte despre probleme, situaţii de viaţă şi relaţii. Dar este important ca spectatorul să decidă în legătură cu ceea ce a văzut.
Hajdu Szabolcs Vremuri de pace
După apariţia celei mai recente cărţi ale sale, Langermann este rugat să scrie o piesă de teatru. Moartea tatălui său, agitaţia pregătirilor pentru înmormântare, conflictele ascunse ale unei familii care şi-a pierdut echilibrul, atmosfera sufocantă a societăţii: toate acestea nu sunt tocmai benefice liniştii necesare pentru a crea. Sarcina asumată devine din ce în ce mai grea pentru Langermann, luând proporţii ireale, fatale.
Pintér Béla - Darvas Benedek Operă ţărănească
Durata: 1h 20'
Operă ţărănească de Pintér Béla este una dintre cele mai bune piese alternative maghiare din ultimii ani, iar spectacolul „original" montat de autor se joacă de nu mai puţin de zece ani pe scenele din Ungaria şi din străinătate.
În Operă ţărănească am prelucrat o poveste de baladă sub forma unei opere. La bază stau cântece maghiare populare ardeleneşti, muzică baroc şi rock, iar rezultatul este un amalgam bizar, dar totuşi omogen. Întâmplarea poate părea cunoscută multora dintre voi. - Pintér Béla
Esenţa piesei Opera țărănească a lui Pintér Béla este foarte veche. Povestea arhaică, de sondare a sorţii, împrumută atmosfera tragediilor greci. O acțiune din trecut ne decide soarta. O zi, povestea unei nunți, care îl înfățișează pe individ într-o manieră comico-patetică. Deopotrivă frumos, urât, înălțător, umilitor, comic şi tragic. - Szikszai Rémusz, regizor
Elżbieta Chowaniec Gardenia
Gardenia e o plantă sensibilă. Ţinută la o temperatură de sub zero grade, moare. Între frunzele ei strălucitoare, de un verde închis, se deschid flori cu parfum de iasomie. E o plantă ce pune la încercare omul - revendică, de-a dreptul, căldura ziua, răcoarea noaptea.
Fete, femei. Fetițe, domnișoare, doamne, târfe, zâne, vrăjitoare, prințese și slujnice împuțite, prostituate răscoapte și dame răsfățate. Sunt înfometate, doritoare, se bat, se spurcă, se îmbrățișează, urlă, plâng, dansează vals - patru femei.
Patru generații de femei, de aici, din apropiata Cracovia, Polonia, Europa Centrală. O felie de istorie central-europeană; cincizeci de ani infernali, cu vise ce răbufnesc și se sting din nou și din nou, rupturi, ciocniri, înălțări și hemoragii. Un destin transmis de la o generație la alta, printr-o ramură feminină particulară, ca într-o tragedie greacă. Patru portrete și o fărâmă de continent în spatele lor.
În valizele lor e istoria, în ele Femeia eternă, îngrozitoare şi totuşi minunată.
În valizele lor e istoria, în ele Femeia eternă, îngrozitoare şi totuşi minunată.
Oleg şi Vladimir Presnyakov Înainte de potop
Îți cumperi un pachet de chipsuri și afli că a sosit sfârșitul lumii. Sau cel puțin potopul. Dacă ai noroc câștigi un yacht. Un yacht, care e de fapt o barcă. O plută. Un nimic. În timp ce tu trebuie să iei cu tine tot ceeea ce contează. Ce contează? Cine contează? Tu contezi? E mai bine să înceapă sau să nu înceapă ploaia? Mai devreme, sau mai târziu vom afla. Pentru orice eventualitate cumpără o gorilă.
Sławomir Mrożek Poliția
Poliţia a creat visul ideal. Toată lumea s-a schimbat în bine. Ultimul opozant e gata să renunţe la lupta împotriva regimului. Dar dacă în ţară domneşte ordinea, de ce mai e nevoie de poliţie?
Învingem muntele, mai lasă luntrele! Steagurile-s ale tale, dar ştii ce nu ştii matale? Că nu te-ai urcat pe vârfuri, ci pe zoaie ş-alte mărfuri. Ce mai versuri şi futere: eternă eşti tu, putere! Nu ştii cine a cui este, dacă cameleon este. Bat ih bin veri cul! Jă sui biutiful. Civilizolaţia mă cuprinde cu totul.
Hernyák György, regizor
Drepturile de autor au fost mediate de Hofra Kft.
