Mircea Morariu - Povești din hypermarket, contributors.ro 

Claudiu Groza - Un showcase în duet, Vestul Dramatic, pag 32-33

Punând la punct scenariul, Szabó Kristóf a încercat o pătrundere cât mai în adâncul condiției umane. Zeii din Olimp par a fi creat natura și omul ca leac al plictisului prea-de-tot al veșniciei. Aducându-l și pe Cronos (Bálint Előd) în scenă, regizorul probabil că asta încearcă să sugereze: o istorie care se repetă și pentru zei, și pentru oameni, încă de pe când Uranos și Gaia procreau titanii. În context, încercarea agresivă a lui Egyptos (Molnos András Csaba nu inutil și în rolul zeului războiului, Ares) de a-și căsători cei 50 de fii cu cele 50 de fiice ale fratelui său Danaos nu e decât o refacere în oglindă a celor ce se petrec de la începutul vremurilor în Olimp. „Ne putem mândri că suntem un neam din Argos, coborât dintr-o junincă binecuvântată cu un copil“, susține Danaos, dar riscul e pe măsură. Conflictul dintre cei doi frați, Danaos și Egyptos, repetă, în definitiv, o poveste de familie care aduce laolaltă nemuritori și muritori. Dovada? Titanul Cronos și Rhea îl concep pe Zeus. Fratele lui Cronos, Okeanos, și soața lui, Tethys, o aduc pe lume pe oceanida Melia care, cu fratele ei, Inachos, o concep pe Io, preoteasă a templului Herei (soția lui Zeus), Io după care zeului zeilor i se aprind călcâiele. Io este „juninca binecuvântată“, o existență tragică, desigur, dar – pare a sugera Szabó Kristóf – și de o feminitate explozivă, o replică pe pământul muritorilor a Afroditei, căreia danaidele i se roagă firesc: „Io, strămoașa mea culegătoare de flori, lasă-mă să simt, chiar dacă doar pentru o clipă, ce este dragostea adevărată.“ Doru Mareș - Luceafărul de dimineață aprilie 2025