Programul curent
Orașul paralel: Party în Elisabetin
Orașul Paralel: Party în Elisabetin încheie trilogia Orașul Paralel (https://orasulparalel.ro) creată de regizoarea Ana Mărgineanu și dramaturgul Peca Ștefan. Un Wonderland teatral imersiv, Orașul Paralel: Party în Elisabetin invită la multiple vizionări, spectatorii putând să aleagă, la fiecare reprezentație, una dintre cele 5 rute performative disponibile. Fiecare rută are ca protagonist unul sau mai multe personaje: paraleliana Lela, polițistul Edgár (unul dintre personajele secundare din Orașul Paralel: Iosefin), fosta dactilografă Beáta (unul dintre personajele secundare din Orașul Paralel: Fabric), influencera surdă XO sau membrii Lela Crew de la Portal. Participanții pot descoperi mai multe atracții: Jocul Vieții (care se joacă cu un maxim de 6 jucători), Cortul Secretelor (cu teatru de păpuși), Labirintul Oglinzilor, Pădurea Șoaptelor, Fântâna Timpului, Oceanul Continuității și Tărâmul Dorințelor.
+14
Info: https://orasulparalel.ro/
Dió Zoltán Zâna lebădă
Cine n-ar vrea să fie bogat, să câștige bani mulți cu puțină muncă, să poarte haine frumoase și să locuiască într-o casă mai mare?
Asta e tot ce și-a dorit și Iancu, așa că și-a luat bastonul și a plecat în lume. Și pentru că această lume era una a basmelor, el a câștigat mult mai mult decât se aștepta. Pe lângă bogății, el a avut parte și de dragostea unei zâne adevărate. Acesta este sfârșitul? Este finalul poveștii? Nu, nu s-a terminat, e doar începutul. Ce vine ușor se duce repede – și zâna pleacă. Abia acum Iancu simte că toate bogățiile, hainele frumoase și casa mare sunt toate lipsite de valoare fără a avea pe cineva cu care să le împartă.
Așa că el își ia bastonul și pornește din nou la drum. Nu-i mai pasă de comori sau de alte bogății, doar zâna aceea frumoasă de ar mai fi aici cu el încă o dată. S-ar lupta și cu diavolul însuși pentru ea. (Și chiar o va face.)
William Shakespeare Pericles
Un om zace în nisip. Adus de valuri. Nu se știe de unde vine, încotro se îndreaptă, ce dorește sau de ce vrea să fugă. Fusese rege undeva, într-o țară îndepărtată. Prințul Tironului. Acum e un om căruia nu i-a mai rămas decât povestea. E povestea lui Pericle. Dar nu doar a lui.
(3h, o pauză)
Marea Ceapă
Dragi cetățeni,
Ați fost invitați să luați parte la selecția candidaților pentru accesul la Marea Ceapă.
Robert Icke Doctorul
Textul lui Robert Icke este, de fapt, adaptarea piesei „Profesorul Bernhardi” de Arthur Schnitzler (1912): Ruth Wolff, medic și cercetător de renume, este înlăturată din domeniul medical în urma deciziei luate pentru a proteja o pacientă minoră muribundă. Acest caz declanșează o avalanșă de reacții agresive și comentarii părtinitoare, care oglindesc regulile corectitudinii politice și cultura woke din lumea contemporană polarizată, o lume divizată în triburi, în „noi sau ceilalți”, în care moralitatea se creionează în funcție de circumstanțe. Rețelele sociale ne impun cum să traim, cât și identitățile rasiale, sexuale, politice sau de gen. Lucruri despre care n-ai voie să vorbești la serviciu de frică să nu fii anulat, se pot discuta în siguranță în teatru: putem risca să ne confruntăm cu prejudecățile și minciunile acestei lumi.
Tradus RO prin supratitrare
Teatrul
Teatrul Maghiar de Stat „Csiky Gergely" din Timișoara răspunde preferințelor publicului multicultural al orașului printr-un repertoriu bogat, bazat pe texte ale autorilor clasici sau contemporani. Ca urmare, oferim formule diverse de spectacol: clasic și contemporan, one-man/one-woman show, non-verbal, muzical, de păpuși și de marionete. Publicul nostru beneficiază de traducere simultană sau de supratitrare în limba română pentru a mijloci accesul la actul artistic, dar și pentru a arăta că limba nu este un impediment, ci un element care apropie.
Galerie
William Shakespeare
Pericles
Cronici
Philip Parr e un ocrotitor. El îmbracă nevoia lumii de a se lepăda de rău, minciună, sărăcie, discriminare, nedreptate în cuvinte și imagini care privilegiază binele și lumina. Al său Pericles e un basm modern. Adică o istorie despre cum ceea ce contează cu adevărat în om, acumulat în milenii de fragilă evoluție, se poate ridica deasupra tuturor obstacolelor (ridicate de același om, de natură, de hazard). În caz că sunteți în căutarea redescoperirii încrederii în umanitate, haideți la Timișoara pentru a vedea cum o femeie anonimă, o emigrantă din zilele noastre, poate fi salvată de un prinț din alte vremuri! Mihai Brezeanu, Portul în care a ancorat bunătatea - LiterNet.ro
„Formula teatrului în teatru la care recurge regizorul Philip Parr atenuează mult din neverosimilul piesei. Ca și din fragmentarismul ei. Philip Parr asigură spectacolului un considerabil grad de coerență, pune ordine între personaje, face astfel încât acestea să nu pară a fi prea multe. Regizorul urmat cu credință și profesionalism de actori izbutește performanța de a conferi consistență și personajelor de rang secund ori pur și simplu episodice." Mircea Morariu, contributors.ro, 25.03.2024, El Desdichado
„Pericles e un spectacol de văzut, de savurat. O simfonie despre lupta între bine și rău, în care binele învinge, dirijată de un dirijor pasionat și generos. Philip Parr rămâne consecvent viziunii sale pentru un teatru incluziv, accesibil tuturor, a cărui misiune e să aducă împreună culturile lumii, dar și să ofere un loc de reflecție asupra problemelor sociale contemporane. (...) Vecina mea de scaun îmi spunea la pauză: ''Chiar nu îmi pot imagina un loc mai bun pentru a-mi petrece o seară de sâmbătă". Dacă basmele cu eroi pozitivi în care "cu răbdarea treci marea" încă pot încânta, înseamnă că mai există speranță." Cristina Calangiu, liternet.ro, 18.03.2024, Vise, basme și alte amintiri - Pericles
„Strategia regizorală a lui Philip Parr mizează programatic, cu luciditate, canonic aș zice, pe estetica brechtiană a distanțării. Scenografia lui Brian D. Hanlon sugerează un colț de insulă, nisip, mare, butoaie metalice, o barcă pneumatică peste care zace prăvălit un trup de bărbat etc., o imagine proprie unui naufragiu, cu evidență consecință a unui dezastru. Spațiul de joc are dimensiuni relativ reduse. Un domn distins, așezat pe un cufăr, asistă la apariția actorilor‑personaje, dotați cu diverse bagaje, trollere de diferite mărimi și culori, rucsacuri, vestimentați cu articole uzuale (geci, treninguri, blugi), ocupând cu o ușoară nedumerire în priviri cele patru colțuri ale scenei. În cronologia secvențelor putem conchide că reprezentația este o imagine a unei lumi la răscruce, care își simte permanent existența amenințată.„ Dana Pocea, Contemporanul,Context și subtext
Interviu cu regizorul Philip Parr - Zile și Nopți, 10 aprilie 2024
