Programul curent
Peca ȘtefanOrașul paralel: Party în Elisabetin
Orașul Paralel: Party în Elisabetin încheie trilogia Orașul Paralel (https://orasulparalel.ro) creată de regizoarea Ana Mărgineanu și dramaturgul Peca Ștefan. Un Wonderland teatral imersiv, Orașul Paralel: Party în Elisabetin invită la multiple vizionări, spectatorii putând să aleagă, la fiecare reprezentație, una dintre cele 5 rute performative disponibile. Fiecare rută are ca protagonist unul sau mai multe personaje: paraleliana Lela, polițistul Edgár (unul dintre personajele secundare din Orașul Paralel: Iosefin), fosta dactilografă Beáta (unul dintre personajele secundare din Orașul Paralel: Fabric), influencera surdă XO sau membrii Lela Crew de la Portal. Participanții pot descoperi mai multe atracții: Jocul Vieții (care se joacă cu un maxim de 6 jucători), Cortul Secretelor (cu teatru de păpuși), Labirintul Oglinzilor, Pădurea Șoaptelor, Fântâna Timpului, Oceanul Continuității și Tărâmul Dorințelor.
Info: https://orasulparalel.ro/
+14
Marco Augusto Chenevier, Darragh McLoughlin, Alessia PintoMarea ceapă
În Marea Ceapă nu este loc pentru mincinoși, cetățeni necinstiți, cetățeni fără abilități sau fără documente valabile.
Aristofan-Kokan MladenovićPăsările
„În opera lui Aristofan Păsările, doi bărbați epuizați de viața trăită într-un război fără sfârșit, construiesc împreună cu păsările Cetatea Cucului din Nori, prima utopie din istoria artei. După 2500 de ani, noi trăim tot într-un război care parcă nu are sfârșit, ci își schimbă doar forma și spațiul geografic, suntem obosiți, subjugați și visăm doar la utopia noastră. Ce se va întâmpla? Oare se poate construi după toate acestea o lume unde toți suntem egali, unde nu este război, nu există lupte? Și dacă da, de ce nu o putem realiza?” - regizorul Kokan Mladenović
Arany JánosSora soarelui, lumina stelelor
Sub conducerea regizorală a lui Balázs Attila, Tar Mónika reconstituie din punct de vedere cultural unul dintre cele mai autentice genuri de literatură, cu mare fler și naturalețe, fie că este vorba despre baladele populare care au supraviețuit în numeroase versiuni, precum „Júlia, fecioara prea-frumoasă” sau „Meşterul Manole”, fie despre baladele scrise de Arany, precum cunoscuta „Doamna Ágnes”.

Teatrul
Teatrul Maghiar de Stat „Csiky Gergely" din Timișoara răspunde preferințelor publicului multicultural al orașului printr-un repertoriu bogat, bazat pe texte ale autorilor clasici sau contemporani. Ca urmare, oferim formule diverse de spectacol: clasic și contemporan, one-man/one-woman show, non-verbal, muzical, de păpuși și de marionete.
Publicul nostru beneficiază de traducere simultană sau de supratitrare în limba română pentru a mijloci accesul la actul artistic, dar și pentru a arăta că limba nu este un impediment, ci un element care apropie.
Galerie
Aristofan-Kokan Mladenović
Păsările
1h45'
spectacol supratitrat RO, recomandat +14 ani
CRONICI:
Marian Sorin Rădulescu - Păsările, revista Convorbiri literare iunie 2023, pagina 183
Robert Icke
Doctorul
CRONICI
Daniela Șilindean - Doctorul din oglinzile sparte - revista Orizont, ianuarie, pag.28
Monica Andronescu - Fotografia unei distopii. Lumea în care trăim - artitudini.ro
Ion Parhon - Un spectacol devastator și carismatic - Revista Scrisul Românesc, pag.22
Mircea Morariu - Andrei Șerban la Teatrul Maghiar de Stat din Timișoara - hotnews.ro
Corina Șuteu - Triunghiul singurătății - revista „22”
Irina Zlotea - Ambiguul uman, revista Teatrul azi 3-4/2023
Visky András
Caravaggio
„Michelangelo Merisi, m-am născut în Caravaggio, regiunea Lombardia, situat la 25 de grade, 29 de minute şi 52 de secunde latitudine nordică şi 9 grade, 38 de minute şi 35 de secunde longitudine estică. E fără ieşire la mare, a trebuit să vin aici. Dacă mare nu e, atunci trebuie s-o iei din loc. Să strângi totul şi să nu te mai întorci. Nu-mi amintesc de prima iubire. Nici n-a existat o primă iubire. Amor vincit omnia. Iubirea le învinge pe toate. La naiba învinge iubirea toate. De la bun început am prevăzut catastrofa, s-o împiedic însă n-am putut, iar catastrofa s-a petrecut, de fapt, cu mult mai repede decât am putut să-mi dau seama. Nu ciuma, nu de ea vorbesc. Ciuma a fost biruită de episcopul Carlo, la Milano. Episcopul Carlo ştia precis cum se poate învinge ciuma. S-a dezbrăcat în pielea goală, şi-a pus o pelerină de pănură şi, cu capul gol, desculţ, pe umăr cu o uriaşă cruce de lemn, a defilat de la portalul Domului până la bazilica Sant’Ambroggio, unde, pe locul amvonului, se află acel străvechi sarcofag roman. În faţă, călugări goi se flagelau, după trupurile goale, uscate ale călugărilor urmau băieţii-ministranţi – şir alb-negru de mici îngeri ai morţii – cu cădelniţe, apoi episcopul Carlo, iar la sfârşit, la o depărtare sigură, marea gloată, întregul Milano. Mulţimea curge, tăcere, plesnete de bici pe spatele goale. Picioarele murdare de noroi, sângerând abundent ale episcopului Carlo. Sânge adevărat. Tăcere adevărată. Când a ajuns, episcopul cel chinuit a urcat pe amvonul bazilicii Sant’Ambroggio şi a spus: ciuma sălăşluieşte în sufletele voastre, de acolo dă năvală pe furiş. Acum însă, o să alung ciuma din inimile voastre şi o s-o aşez aici, în acest sarcofag, ca să nu mai iasă nicicând. Aşa a învins episcopul Carlo ciuma albastră. Un episcop gol: liniştitor spectacol. Pentru mine, echivalează, în orice caz, cu o mărturie dumnezeiască.” (Visky András - Caravaggio Terminal)
CRONICI:
Mircea Morariu - Văzul, auzul, povestea, www.contributors.ro