Tragedia omului
Tragedia omului
"Se mişcă roata, meşterul adastă". Versul clasic devenit dicton exprimă ideea concentrată a modernității: Creatorul a așezat Lumea, în ea Omul, în Timp; apoi și-a abandonat Universul, să plutească într-un spațiu fără sens, impasibil. Madách Imre însă nu se oprește la această viziune globală, mecanică și profund deprimantă din perspectivă contemporană, el vede istoria ca pe un coșmar satanic, pe care Ádám îl visează cu și pentru noi. În zadar protestează Lucifer, promisiunea răscumpărării dă sens luptei și încredere în existența umană. Eva îl poartă sub inima ei pe Mesia promis, pe copilul Iubirii care, în loc de dialectica inventării dușmanului și confruntării perpetue, proclamă acceptarea, adică șansa comunității umane și misiunea ei înălțătoare. (Visky András)
Chiar dacă nu apare pe scenă în teatrul lui Silviu Purcărete, Copilul este mereu prezent: îi auzim vocea, chipul lui limpede strălucește în adâncimea scenelor, fragilitatea lui și pericolul său etern dau sens dorinței de a ne cunoaște pe noi înșine. Acesta este un laborator teatral excepțional, în care nevoia de precizie nu vine din superioritatea creatorilor de judecată, ci doar din dragoste, compasiune și bucuria apropierii și a comuniunii. Umorul inconfundabil, bunătatea și modestia legendară ale lui Purcărete aduc „Tragedia omului" la o apropiere neașteptată: marea poezie a lui Madách din secolul al XIX-lea, aparent dificilă, devine vie și accesibilă, iar filozofia-teologia sa abstractă este cu adevărat viabilă. Face apel la marele clasic, întreține un dialog profund cu el și îl invită să ne fie oaspete în epoca noastră plină de contradicții, teamă, anxietate și, mai exact, în timpul nostru îngreunat cu faptul că disperarea nici nu mai este ascunsă. Cu greu am putut vedea o „Tragedie" atât de intimă; avem un moment excepțional de istorie culturală, fără îndoială. Madách Imre se bucură cu cei fericiți văzând că opera lui nu este perimată: timpul a făcut-o doar mai importantă și inevitabilă. (Visky András)
CRONICI:
„Tragedia omului” – un „spectacol-bijuterie” – cronică de teatru de Mariana Ciolan, leviathan.ro 7 dec 2020
Pariul lui Purcărete cu omenirea - cronică de Mihai Brezeanu, agenda.liternet.ro noiembrie 2020
De la Faust la Az ember tragédiája - cronică de Adrian Țion, agenda.liternet.ro noiembrie 2020
Adam și Eva. Veșnica lor pomenire - Tragedia Omului la TESZT, 2022 - cronică de Bogdan Burileanu, agenda.liternet.ro, mai 2022
Sub aceeași voce - Az ember tragédiája / Tragedia omului la BukFeszt - cronică de Mihai Brezeanu, agenda.liternet.ro iunie 2022
Desant maghiar la București, Sanda Vișan, adevarul.ro 6 iunie 2022
Roluri
Aszalos Géza, Balázs Attila, Bandi András Zsolt, Borbély B. Emília, Erdős Bálint, Éder Enikő, Hegyi Kincső, Karsai Dóra, Kiss Attila, Kocsárdi Levente, Lőrincz Rita, Lukács-György Szilárd, Magyari Etelka, Mátyás Zsolt Imre, Mihály Csongor, Molnos András Csaba, Tokai Andrea, Vajda Boróka, Vass Richárd, Tar Mónika
Informație
| Decor / Costume | Dragoș Buhagiar |
| Muzică: | Vasile Șirli |
| Dramaturg: | Visky András |
| Asistent regie: | Ilir Dragovoja |
| Asistent compozitor: | Éder Enikő |
| Inginer sunet: | Sorin Mocan |
| Regia tehnică: | Kertész Éva |
| Lumini: | Gidó Zoltán |
| Sufleur: | Czumbil Marika |
| Foto: | Petru Cojocaru |
| Afiş: | Marossy Csilla |
